 |
|
CG rating |
Minusuri
- Design extraordinar
- Foarte mult conţinut nou, creat ţinând cont de doleanţele şi cerinţele comunităţii
- Noi obiective de world PvP
- Questuri bine gândite şi distribuite mult mai logic
- Aceeaşi poveste de grinding şi farming de epice
- Prea puţin conţinut pentru cei care deţin flying mounts
- Istoria Outlands şi a celor două rase noi, un soi de amestecătură între seriile Warcraft şi cărţile Warcraft care are lipsuri, neajunsuri şi neconcordanţe la tot pasul
Review
|
Imprisoned for ten thousand years
Banished from my own homeland
And now you dare enter my realm
You are not prepared!
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când joc un MMO, tind să am perioade bune alternate cu perioade rele, mai ales când sunt cetăţean al lumii respective de multă vreme. Prin perioade bune le înţeleg pe acelea când jocul îmi oferă lucruri interesante de văzut şi de făcut, când simt adrenalina în sânge atunci când voiniceşte supravieţuiesc împreună cu grupul meu mai ştiu eu cărui monstru elite, în fine, când simt că trăirea aceasta virtuală îmi aduce suficient divertisment într-o seară încât să uit pentru câteva ore de greutăţile zilnice. Prin perioade rele mă refer la acelea când timpul limitat în lumea virtuală îmi aduce mai multă angoasă decât relaxare, când orice loc în care poposesc îmi este familiar ca propria casă şi mai ales când dau aceluiaşi monstru elite pentru a mia oară, în voiniceasca încercare de a obţine de pe urma dânsului cine ştie ce lenjerie epică.
Jucând World of Warcraft de la începuturile timpului, mai exact din beta şi cu un cont de State la activ pe vremea când europenii nu puteau decât visa la minunăţiile Blizzard-iene, mie una îmi cam ajunsese. Mie şi restului de opt milioane de jucători, care vreme de doi ani de zile cutreieraseră în lung şi în lat Azeroth-ul de atâtea ori încât puteau spune oricând ce cercei poartă Ragnaros la nas în zilele sale bune şi de ce tanti Tyrande Whisperwind nu a luat-o niciodată în freză, pe nici un server de pe nici un continent. Şi tocmai când neliniştea tuturor acelor level 60 care stăteau degeaba prin capitalele Azeroth-ului fiindcă au cam văzut şi făcut tot atingea cote maxime, a venit The Burning Crusade, expansion-ul oficial, care, aşa cum ştim cu toţii, a mărit level cap-ul la 70, a introdus două rase noi (Blood Elves şi Draenei) şi a adus un continent întreg, nou nouţ, numit Outlands.
Cum a ajuns Thrall să îmi datoreze totul… aproape
Am ţinut să scriu review-ul de TBC în momentul în care ating şi eu nivelul 70 şi gust din plăcerea de a avea un aşa numit flying mount. Am insistat asupra acestui lucru pentru că în definitiv, pentru aceste “bunătăţi” vă pregătiţi să daţi banii, dacă nu i-aţi dat deja. Atunci când obiectivul meu a fost atins, în mod glorios, preoteasa mea Larael a “dinged” pentru ultima oară. Evident, aproape instantaneu a fugit în Shadowmoon Valley pentru a învăţa să zboare şi a-şi achiziţiona râvnitul ebon griffon. În mod ciudat, îmi amintesc aşa de bine când Lara a ajuns level 60. Era începutul sfârşitului într-un fel, ceva mai dulce pentru că nu era primul meu personaj care să atingă ţelul suprem, dar oricum… Acum însă, această cifră reprezintă doar începutul unei dulce aventuri în Outlands, una în care să ajung să cunosc şi acest continent ca buzunarele mele, fără grabă aşa cum am jucat în aceste săptămâni.
Banished from my own homeland
And now you dare enter my realm
You are not prepared!
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când joc un MMO, tind să am perioade bune alternate cu perioade rele, mai ales când sunt cetăţean al lumii respective de multă vreme. Prin perioade bune le înţeleg pe acelea când jocul îmi oferă lucruri interesante de văzut şi de făcut, când simt adrenalina în sânge atunci când voiniceşte supravieţuiesc împreună cu grupul meu mai ştiu eu cărui monstru elite, în fine, când simt că trăirea aceasta virtuală îmi aduce suficient divertisment într-o seară încât să uit pentru câteva ore de greutăţile zilnice. Prin perioade rele mă refer la acelea când timpul limitat în lumea virtuală îmi aduce mai multă angoasă decât relaxare, când orice loc în care poposesc îmi este familiar ca propria casă şi mai ales când dau aceluiaşi monstru elite pentru a mia oară, în voiniceasca încercare de a obţine de pe urma dânsului cine ştie ce lenjerie epică.
Jucând World of Warcraft de la începuturile timpului, mai exact din beta şi cu un cont de State la activ pe vremea când europenii nu puteau decât visa la minunăţiile Blizzard-iene, mie una îmi cam ajunsese. Mie şi restului de opt milioane de jucători, care vreme de doi ani de zile cutreieraseră în lung şi în lat Azeroth-ul de atâtea ori încât puteau spune oricând ce cercei poartă Ragnaros la nas în zilele sale bune şi de ce tanti Tyrande Whisperwind nu a luat-o niciodată în freză, pe nici un server de pe nici un continent. Şi tocmai când neliniştea tuturor acelor level 60 care stăteau degeaba prin capitalele Azeroth-ului fiindcă au cam văzut şi făcut tot atingea cote maxime, a venit The Burning Crusade, expansion-ul oficial, care, aşa cum ştim cu toţii, a mărit level cap-ul la 70, a introdus două rase noi (Blood Elves şi Draenei) şi a adus un continent întreg, nou nouţ, numit Outlands.
 |
 |
 |
Am ţinut să scriu review-ul de TBC în momentul în care ating şi eu nivelul 70 şi gust din plăcerea de a avea un aşa numit flying mount. Am insistat asupra acestui lucru pentru că în definitiv, pentru aceste “bunătăţi” vă pregătiţi să daţi banii, dacă nu i-aţi dat deja. Atunci când obiectivul meu a fost atins, în mod glorios, preoteasa mea Larael a “dinged” pentru ultima oară. Evident, aproape instantaneu a fugit în Shadowmoon Valley pentru a învăţa să zboare şi a-şi achiziţiona râvnitul ebon griffon. În mod ciudat, îmi amintesc aşa de bine când Lara a ajuns level 60. Era începutul sfârşitului într-un fel, ceva mai dulce pentru că nu era primul meu personaj care să atingă ţelul suprem, dar oricum… Acum însă, această cifră reprezintă doar începutul unei dulce aventuri în Outlands, una în care să ajung să cunosc şi acest continent ca buzunarele mele, fără grabă aşa cum am jucat în aceste săptămâni.
 |
 |
 |
|
Comentarii [Adaugă un comentariu]
Rezultate: Intenţionezi să treci pe Windows 7?
Total: 1666 voturi
| Da | |
 | 59% |
| Nu | |
 | 27% |
| Nu m-am decis | |
 | 14% |
Total: 1666 voturi
Daca ar fi fost acolo, 2 milioane de oameni, ai fi avut dreptate. Insa e vorba de 8 milioane. Aici nu ma vorbim de "surogate", "clefetiri" etc. Pur si simplu este cel mai reusit joc din categoria sa, dovada fiind cifrele si nu parerile review-erilor. Avand in vedere succese ca Diablo, Starcraft, Warcraft, care inca se joaca chiar daca au aparut altele mai bune, e foarte usor sa-ti dai seama de evolutie.
Se poate spune ca pe piaţă exista deja MMO-uri mai bune ca WoW, insa asta nu schimba cu nimic faptul că userii lui cresc. Gandeste-te la fenomenul Coca-Cola si vei intelege situatia.
-Lumea este GIGANTICA (ai ce sa explorezi)
-Are universul Warcraft
-Un numar mare de questuri (nu stiu ce ziceti voi cu farmingul vostru ,dar daca sunt multe questuri n-ai de ce sa faci farm)
-Una e sa-l vezi pe Illidan,Arthas etc intr-un joc de strategie (adica de sus,cu o grafica proasta) si una e sa-i vezi pe acesti 'domni' fata-n fata si sa mai si zica originalul 'You are not Prepared'
-Pvp e dinamic ( nu ca la L2 unde trebuie sa ai mainile rapizi ca sa apesi repede pe skiluri)
-Lupta bine vs rau (Alliance vs Horde) , aceasta lupta este ca in celelalte MMO-uri ,este diferit , nu pot sa comunice intre ei ,se urasc intre ei ,mai se roaga unii la alti sa nu-i omoare ,mai cheama tot guilu sa-l omoare pe acela
-Cersitul este la putere (mereu cand intru in SW sau in orice capitala ,trebuie sa vad un omulet minim care cere golzi) si asta mi se chiar distractiv,sa se roage unul de tine 5 ore ca sa-i dai 1gold
EDIT de la postul meu anterior : la PVP vream sa zic ca NU este ca in celelalte MMO-uri (o mica greseala :noway
Nu Starcraft, Warcraft sau ce ati mai adaugat voi pe aici, a facut WoW-ul ceea ce este. Personal nu am jucat nimic nici unul dintre acestea si totusi sunt jucator WoW.
NU iti distruge viata. Depinde de caracterul fiecaruia si de cat e cu capul pe umeri considerand jocul doar ca pe un joc.
Nu va place WoW, nu il jucati. Nici mie nu imi place l2. Asta nu inseamna ca jocul e slab.
Fiecare cu ce-i place.
Autentifică-te dacă eşti membru ComputerGames sau creează un cont nou
^ Top ^