Review
In afara de Blizzard Entertainment, putine firme se pot lauda ca rezultatele muncii lor au influentat atat de mult evolutia jocurilor video. Aparitia lui WarCraft: Orcs and Humans a demonstrat ca nu numai RPG-urile, ci si jocurile de strategie se pot mula perfect pe un univers fantasy. WarCraft II: Tides of Darkness a confirmat ca viitorul acestui gen este modul multiplayer. Diablo a reinviat genul RPG, devenit foarte popular in prezent, iar Starcraft a fost si ramane un joc aproape perfect, in ciuda unei grafici ce era considerata a fi depasita chiar din momentul lansarii sale.
Blizzard nu sunt cunoscuti doar prin faptul ca lanseaza numai jocuri de succes, ci si datorita atentiei deosebite ce o acorda echilibrarii diverselor elemente de gameplay. WarCraft III: Reign of Chaos s-a remarcat prin modul in care au fost introduse cele doua noi rase, elfii si undeads, fiecare avand un rol si o personalitate distincta in cadrul acestui univers, dar si prin echilibrul aproape ideal intre cele patru factiuni. Pe de alta parte, din momentul in care Blizzard anunta un joc, deja te astepti sa apara peste cel putin doi ani, timp in care va fi amanat de cel putin cateva ori. Surprinzator, nu asa s-a intamplat si in cazul lui WarCraft III: The Frozen Throne care a fost lansat exact in ziua anuntata oficial, si anume in data de 1 iulie. Deocamdata nu stim daca acest lucru a fost doar o exceptie, cert este ca luand in considerare faptul ca este un addon, perioada de un an necesara realizarii acestuia nu ni se mai pare chiar atat de scurta.
Desi WarCraft III este prin excelenta un joc multiplayer, Blizzard s-au straduit sa creeze o poveste care se leaga intr-un mod credibil de cea din Reign of Chaos. Pe de o parte avem personaje mult mai bine conturate deoarece ele sunt cunoscute din jocul original, iar intriga se diversifica datorita introducerii noilor eroi. Pe de alta parte, povestea scartie in asa-zisele momente dramatice deoarece s-a mers in continuare pe ideea unor caractere cu o personalitate in care predomina foarte mult binele sau raul. Astfel, intorsaturile de situatie au in general la baza motivatii si trairi putin fortate care nu reusesc astfel sa convinga. Desi joaca un rol secundar, unul dintre cele mai complexe personaje este Sylvanna Windrunner al carei comportament ne-a adus aminte de Kerrigan din Starcraft.
Cine va castiga cursa dintre Death Knight Arthas si Night Elf Demon Hunter Illidan avand ca premiu eliberarea lui Lich King Ner'zhul, captiv in ghetarul Icecrown situat in inghetatul continent Northrend? La aceasta intrebare veti primi raspuns dupa ce veti juca cele trei campanii single-player a caror parcurgere, chiar daca sunteti jucatori inveterati de WarCraft, va poate da destule dureri de cap daca jucati pe cel de-al doilea nivel de dificultate. Pe langa faptul ca trebuie sa va obisnuiti cu noile unitati si abilitatile noilor eroi, AI-ul inamic a fost imbunatatit, lucru care se simte mai ales in skirmish unde ambii adversari pleaca fara nici un avantaj. Desi in skirmish sunt trei nivele de dificultate, uneori fiind foarte greu sa il deosebesti de un adversar uman, AI-ul inca construieste unele cladiri in momentul nepotrivit sau in zone ce nu ii ofera o pozitie strategica. Insa, in general stie sa se retraga, stie sa atace sau sa se extinda exact cand trebuie, plus ca nu sunt rare cazurile in care, profitand de neatentia ta, va reusi sa iti decimeze unitatile atragandu-le in ambuscade.
Autentifică-te dacă eşti membru ComputerGames sau creează un cont nou
^ Top ^