 |
|
CG rating |
Minusuri
- Sistemul de luptă
- Grafica şi atenţia pentru detalii
- Multiplayer bun, fără lag
- Personaje bine echilibrate
- Rejucabilitate maximă
- Mod de antrenament superficial
- Opţiuni de joc limitate
- T.Hawk, Fei Long şi Cammy sunt în continuare cele mai slabe personaje
Review
|
Când Street Fighter a debutat în 1987, nimeni nu se aştepta ca acest nume să se transforme într-o serie cu o continuitate de peste 20 de ani şi să devină cel mai iubit fighter bidimensional. Probabil că mulţi îşi amintesc nopţile nedormite prin sălile de jocuri când disputau partide de Street Fighter II, pe lângă Mortal Kombat II sau Golden Axe, dar în afară de gamerii care aşteptau la rând cu jetoanele în mână în aceste săli, trebuie să-i amintim şi pe cei de acasă, care au achiziţionat milioane de exemplare a versiunii Turbo pentru platforma Super Nintendo.
Această serie a avut o continuitate demnă de invidiat, producătorii revigorând de-a lungul timpului universul Street Fighter prin nenumărate titluri împărţite în serii, cum ar fi Street Fighter II, Street Fighter Alfa, Street Fighter III, Street Fighter EX, Street Fighter vs., urmând ca în februarie 2009 să primim mult aşteptatul Street Fighter IV.
Ceea ce a stimulat gamerii să rămână fideli acestui fighter 2D nu a fost altceva decât simplitatea cu care se desfăşoară acţiunea. La oricare din titlurile seriei ne-am referi, sistemul de joc a rămas aproape intact. Un alt lucru îmbucurător pentru pasionaţi a reprezentat faptul că lista de lovituri pentru personajele lor favorite nu au suferit modificări majore, astfel că ei pot efectua oricând celebrul Hadouken al lui Ryu rotind joystick-ul un sfert de cerc în faţă şi apăsând unul dintre cele trei butoane pentru pumn.
Acestea fiind spuse, trebuie să-i urăm bun venit lui Super Street Fighter II Turbo HD Remix, ce reprezintă un sequel pentru Super Street Fighter II Turbo, dar fără legătură cu celelalte serii.
Probabil că vă întrebaţi care este rolul acestui titlu lansat la sfârşitul acestui an, ţinând cont de faptul că până la apariţia lui Street Fighter IV mai sunt doar câteva luni. Sau mai bine, ce ne-ar determina să îl achiziţionăm în detrimentul predecesorului? Ei bine, Capcom nu ne-a dezamăgit nici de data aceasta, rezervându-ne câteva surprize. De la început trebuie să vă avertizez că, mai mult ca niciodată, un arcade stick este absolut necesar. Sistemul de control nu s-a schimbat deloc, aşa că sunt folosite în continuare şase butoane, trei tipuri de pumn şi trei de picior, iar multe dintre lovituri sunt executate folosind combinaţii între aceste butoane.
 |
 |
 |
 |
În primul rând, grafica a fost refăcută în totalitate, iar personajele şi stagiile se prezintă superb, păstrând tonul cartoonish cu care ne-am obişnuit. Jocul suportă 1080p, rezoluţie ce demonstrează cu adevărat munca asiduă pe care au depus-o graficienii şi designerii de la Udon Entertainment, aceeaşi companie care au publicat şi benzile desenate Street Fighter. Sincer vorbind, pe mine m-a dat pe spate grafica pe un televizor high-definition şi trebuie să recunosc că aceasta reprezenta un motiv important care mă determina să nu rejoc vreunul din titlurile precedente ale seriei.
Pentru a păstra sistemul de luptă old-school, animaţiile vechi au rămas intacte, deşi toate sprite-urile au fost refăcute, ceea ce înseamnă că echilibrul personajelor nu a fost afectat de vreun element vizual. Mi-e greu să cred că vor exista jucători care nu vor rămâne impresionaţi de multiplele detalii vizuale introduse. Mă refer aici la umbrele de pe asfalt, chipurile luptătorilor şi nu în ultimul rând la masa musculară ce iese în evidenţă prin vene şi striaţii demne de un campion la culturism. Şi cu toate că în versiunile beta au fost reportate câteva bug-uri deranjante cu privire la detectarea coliziunilor, acestea au fost reparate în versiunea finală.
Sunetul a fost de asemenea modificat, cu rezultate mai mult decât decente. Partea audio nu a excelat niciodată în vreun fighter de la Capcom, dar de data asta băieţii au făcut treabă bună. În ciuda faptului că partea vizuală e capul de afiş, sunetul nu vine decât să îmbunătăţească atmosfera printr-o combinaţie de muzică electronică şi heavy-metal, ce reuşesc să reamintească de predecesori într-o notă modernistă. Mai mult decât atât, Sony oferă posibilitatea de a descărca gratuit câteva melodii din joc şi de a le asculta pe consola PlayStation 3.
Un plus adus lui Super Street Fighter II Turbo HD Remix este posibilitatea de a folosi sprite-urile vechi, sacrificând bineînţeles grafica nouă. Ideea producătorilor nu poate fi decât apreciabilă, dar opţiunea mi s-a părut oarecum inutilă, deoarece mi-e greu să cred că vreunul dintre noi va cumpăra jocul şi va renunţa la efectele vizuale de ultimă generaţie.
Super Street Fighter II Turbo HD Remix aduce, pe lângă clasicul mod Arcade, mai multe posibilităţi pentru antrenament sau familiarizarea cu jocul, astfel încât şi începătorii să poată înţelege elementele esenţiale ale sistemului de luptă.
Există o secţiune numită „About the game” unde sunt prezentate lucrurile de bază ale atacului şi defensivei, cât şi câteva mici idei pentru îmbunătăţirea tacticilor. Nu poate fi decât de bun augur atenţia producătorilor pentru noi veniţi, dar aceste opt pagini de tutoriale sunt oferite mult mai explicit şi mai clar de către David Sirlin, designerul jocului, în cadrul unor filmuleţe postate pe YouTube.
 |
 |
 |
 |
|
Comentarii [Adaugă un comentariu]
| Ambele, depinde de preţ | |
 | 26% |
| Jocurile se cumpără? | |
 | 26% |
| Retail (Cutie) | |
 | 26% |
| Digital | |
 | 22% |
Total: 2364 voturi
un combo trailer interesant: http://www.youtube.com/watch?v=K9Ioo6pR7I4
urasc exclusivitatile astea, pe o anumita consola. Ordinarii.
Autentifică-te dacă eşti membru ComputerGames sau creează un cont nou
^ Top ^