 |
|
CG rating |
Minusuri
- Senzaţia de viteză
- Grafica
- Numeroase rute alternative
- Ciclul zi-noapte
- Multiplayer extrem de distractiv
- Libertatea de mişcare
- Nu toate modurile de joc sunt disponibile pentru cursele ranked
- Coloana sonoră
Review
|
Nevoia de viteză a noii generaţii se poate identifica în mare măsură cu fenomenul Need for Speed, nevoie care a început pe PC odată cu lansarea primului NFS, în 1995. De atunci, condusul virtual fără carnet şi fără limite a luat minţile tuturor celor ce îndrăgeau cât de cât maşinile. Zeci de jocuri au pariat pe viteză şi nu puţine dintre ele pe un condus cât se poate de haotic. NFS-urile au dat de obicei tonul, dar pentru Xbox seria Burnout este sinonimă cu dezastrul pe şosele, fiind mult mai antrenantă decât cursele ceva mai organizate şi fără damage din Need for Speed.
Paradise, cel mai recent capitol al seriei Burnout, a ajuns pe rafturile magazinelor iarna trecută, însă doar pe consolele next-gen. După cum eram obişnuiţi, tendinţa era să credem că nu va fi lansat şi pe PC, dar spre bucuria celor fără console, producătorii au decis că ar fi cazul să încerce marea cu degetul, chiar dacă cu un an întârziere.
Întrebarea însă e următoarea: avem în faţă acea veşnică portare de doi lei sau jocul e adaptat pentru cerinţele non-consoliştilor? Răspunsul e da, este adaptat, în cea mai mare parte. Și dacă tot l-au portat, studiourile Criterion au introdus şi tot conţinutul extra lansat până acum pentru console: Bikes Pack, cu motociclete şi un ciclu zi-noapte binevenit, Party Pack-ul ce aduce noi opţiuni pentru un multiplayer fără Internet, precum şi Update-ul 1.6 ce aduce îmbunătăţiri generale, cum ar fi posibilitatea de a reporni cursele.
 |
 |
 |
 |
Nu mai suntem în Kansas
Paradise City este un oraş tipic american, împărţit pe zone, de la centrul aglomerat până la case şi staţiuni montane. Deşi la viteza cu care trecem prin el poate părea cam mic, zonele sunt totuşi suficient de variate pentru a nu plictisi. Cea mai importantă caracteristică a metropolei este mulţimea de drumuri lăturalnice, pline cu rampe şi prăpăstii numai bune de încercat. Și după cum le stă bine unor drumuri neamenajate, şansele de a ne distruge maşina sunt extrem de mari.
Cum de o rampă poate fi o sursă indubitabilă pentru distracţie? În principiu pentru că Burnout este echivalentul expresiei „te-ai făcut praf”. Fiecare bucăţică de stradă este o invitaţie la accidente dezastroase, iar design-ul oraşului este cât se poate de inspirat. O săritură la viteză maximă din vârful unui munte cu o privelişte spre metropolă face toţi banii. Iar ceea ce vine după, de obicei o aterizare extrem de violentă, e cireaşa de pe tort.
Un element inedit este faptul că fiecare intersecţie este un potenţial start al unei curse, pe măsură ce sunt deblocate prin avansarea în joc şi obţinerea unor licenţe mai bune. La început jucătorul are licenţă doar pentru clasa F, cea mai slabă, dar cu fiecare nouă clasă se deblochează noi curse. Spre final, toate intersecţiile vor fi, ca să spun aşa, organizatoare de evenimente, deci poţi fi sigur că indiferent unde frânezi la un semafor vei putea concura.
 |
 |
 |
 |
În Paradise City viteza e doar un pretext pentru distrugerea maşinilor. Oricât de bine ai vrea să conduci, oricâtă grijă ai avea pentru preţioasa ta maşină, tot în gard o să ajungi. Mai ales în multiplayer, unde un jucător uman dă clasă AI-ului în privinţa agresivităţii. O intrare cu 200Km/h într-un zid nu e însă enervantă, deoarece fiecare accident are unicitatea lui şi implicit farmecul propriu. Sunt sute de moduri în care o maşină poate să ajungă în gard sau în ceilalţi participanţii la trafic, rostogolirile nepierzându-şi în vreun fel atractivitatea chiar şi la a n-a vizionare.
Maşinile scrâşnesc, tabla se îndoaie, geamurile se sparg într-o mie de bucăţi, camera urmăreşte de aproape bolidul distrus şi timpul este încetinit, toate pentru a înlesni vizionarea unei rostogoliri sau intrări în zid. Artă, ce mai. Comparativ, în jocurile seriei Flatout, lipsa unui slow-motion scade din efectul cinematic. Aici în schimb este cât se poate de binevenită implemetarea.
Pe drumul distrugerii, fiecare maşină are anumite etape determinate de rezistenţa clasei din care fac parte. Chiar de-i vor sări roţile, o maşină va merge până în momentul când este distrusă complet, apoi se va repara singură. Pare simplu (şi chiar e, jocul nu e stresant pe partea asta), dar în anumite curse nu este permisă distrugerea totală.
 |
 |
 |
 |
|
Comentarii [Adaugă un comentariu]
| Da | |
 | 59% |
| Nu | |
 | 27% |
| Nu m-am decis | |
 | 14% |
Total: 1666 voturi
Not true. Nimic nu e mai frumos decat sa distrugi masini pe Vivaldi sau Mozart.
Într-un film, trailer sau mai știu eu ce, combinate cu cap, distrugerea și muzica simfonică merg ca unse. Pentru câteva secunde artistice. Dar într-un joc tot un rock antrenant merge mai bine. Părerea mea, nu că dintre-un anumit punct de vedere nu ai avea și tu dreptate.
mareatia si grandoarea acestui joc este neegalata .
Paradise are mai mult gameplay decat ultimele 4 nfsuri la un loc.
Pe un 9600GT daca bag SSAO joc in 15FPS, iar fara si restul pe high cu 60fps, iar diferenta dintre SSAO on si off nu e foarte mare.
@Sir Andrew: Am jucat câteva săptămâni, deci știu ce zic. Nu e un impuls de moment.
@Merdiso: SSAO-ul l-am menționat, dar dacă se poate dezactiva și diferența nu e prea mare nu am de ce să-l trec la minus.
Anyway, thanks pentru aprecieri
Au mai spus-o și alții și o tot repet și eu: un review nu e literă de lege și e scris din punctul meu de vedere. Nu e nicio problemă dacă unii îl consideră de 8. Și eu sunt la fel în cazul unor review-uri cu care nu sunt de acord. E în firea umană acest lucru. Altfel am fi trași la indigo, cu aceleași păreri.
Coloana sonora de accord 100%.
Gameplay-ul frumos primele 2 ore, dupa asta devine mult prea plictisitor. Sunt de parere ca e la fel de repetitiv ca si NFS-urile.
De asemenea masinile sunt in numar de 30 si ceva, fiecare avand cate o varianta putin imbunatatita.
Cât despre damage. nu am zis că pot să merg cu o roată. Mașina rămâne bușită (dar i se pune la loc roata/roțile) până ajunge distrusă complet, apoi e reparată automat. În principiu, damage nu există decât vizual. Doar în Road Rage și Marked Man nu ai voie să te faci zob, dar te poți repara pe parcurs. Nici nu s-ar fi putut face altfel, daor nu e simulator. Iar la viteza lui, au trebuit să facă un compromis pentru că distracția primează.
Dur nu pot să fiu. Am fost la Forsaken Gods, dar dacă ăsta îmi place ce pot să spun?
Datorita muzicii rock?
Sau nu la soundtrakuri te refereai?
Cat despre poveste, intr-adevar chiar asta cautam intr-un joc de racing, niste actori teribilisti amatori ce se dau in figuri.
Plictisitor? Hmmmm, da, cam e.......asta daca il joci toata ziua.....dar daca vrei sa-ti versi nervii distrugand niste masini, pai ai gasit jocul perfect pentru asta
PS: Recomand niste melodii rock adevarate, nu cele in-game
@darklord4 incearca Iron Maiden inainte sau de ce nu un Disturbed ^^
- Nu este simulator (daca vreti simulator am acasa un fd 1.44 cu lotus).
- grafica extraordinara atat pe pc cat si pe console...
- intr-adevar..plictisitor la un moment dat (asta daca il iei de pe torrent)..buy it. Modurile online sunt geniale..am stat 1 zi in aeroport si ne-am rupt pe marked man (comunitate destul de mare).
njoy
Tot se vb de distrus masini - pei pt asta as vota categoric cu flat out, iar senzatia de viteza de la + (nu pare sa existe, cel putin pt mine).
Comparativ cu TDU - este cu mult in urma - acolo ai senzatia (nu in foarte mare masura, dar exista) ca "pilotezi" o masina pe cand aici nu are nici un farmec acceleratia la maxim si din cand in cand stanga dreapta (un fel de cs cu "coade" - nu am inteles niciodata satisfactia "copilasiilor" - cum nici ei poate nu inteleg diferenta dintre o partenera reala si una imaginara - stict pt asa zisi jucatori de cs).
Recunosc ca prefer simulatoarele - dar totus pentru o asa nota cred a fi avut nevoie de mai mult.
p.s. PLICTISITOR.
Singurul lucru deranjant pentru mine este meniul care pentru incepatori e cam confuz.
Autentifică-te dacă eşti membru ComputerGames sau creează un cont nou
^ Top ^