 |
|
CG rating |
Minusuri
- Grafica şi atmosfera în continuare la înălţime
- Misiunile de partea URSS bine realizate
- Problemele de pathfinding tot nu au fost rezolvate
- Noile unităţi sunt simple oglindiri ale celor deja existente
- Nu aduce nimic nou pe partea de gameplay
Review
Deşi rezultatele financiare publicate an de an ne-au făcut să credem că giganţi precum Electronic Arts sau Activision nu vor fi afectaţi de criza economică mondială, efectele ei şi-au arătat colţii din plin chiar şi în prospera industrie a jocurilor.
Una dintre dovezi a fost situaţia studiourilor Massive Entertainment, cunoscute mai ales pentru seria Ground Control, ce au fost trecute anul trecut pe linie moartă după formarea Activision-Blizzard, în ciuda jocurilor de calitate produse. Din fericire, francezii de la Ubisoft au fost mai mult decât interesaţi să preia studiourile suedeze pentru a le ajuta să lanseze primul expansion pentru World in Conflict.
 |
 |
 |
 |
Ajuns pe piaţă în toamna lui 2007, WiC a fost extrem de apreciat atât de pasionaţii de strategii real-time, cât şi de presa de specialitate, cu toate că nu a introdus foarte multe lucruri noi. Cartea câştigătoare a producătorilor a fost faptul că au reuşit să compenseze acest lucru cu un fir epic foarte bine prezentat, o grafică reuşită, o cameră ce nu dădea bătăi de cap şi un mod multiplayer bine realizat.
Chiar şi aşa, au fost numeroase voci care şi-au exprimat dorinţa de a juca şi de cealaltă parte a baricadei, nu doar ca membru al forţelor NATO, iar Soviet Assault vine ca un răspuns la această dorinţă, el permiţând acum jucătorilor să conducă spre victorie şi armatele Mamei Rusii.
 |
 |
 |
 |
Celor care care nu ştiu despre ce-i vorba le recomand să citească acest review, dar pe scurt, World in Conflict e un joc de tactică în timp real a cărui acţiune se desfăşoară într-un ipotetic Război Rece (devenit până la urmă „cald”), unul în care URSS invadează SUA în anul 1989.
Şi deoarece nu avem posibilitatea de a construi o bază şi strânge resurse ca în jocurile clasice de strategie, gameplay-ul constă în controlul unor detaşamente de infanterie, blindate, tancuri, artilerie, precum şi aviaţie uşoară/grea (depinzând de situaţie) pe care trebuie să le folosim cât mai eficient împotriva adversarului.
 |
 |
 |
 |
Cum Soviet Assault este mai degrabă o nouă perspectivă asupra poveştii principale prezentată de fratele său mai mare, nici conţinutul nu este schimbat fundamental. Misiunile de partea ruşilor sunt introduse direct în campania principală din WiC, fiind în număr de şase (Liberation, Harvest Insurgents, Lighting Strike for the Motherland şi Fratricide), dar compensează numărul redus prin varietatea obiectivelor, de la atacul propriu-zis asupra forţelor NATO de pe teritoriul SUA/Europa şi protejarea unui convoi, până la bombardarea unor obiective strategice cu ajutorul aviaţiei sau a artileriei.
În cadrul acestora trebuie folosite constant resursele adiţionale disponibile, cum ar fi artileria sau bombardamentele cu napalm, pentru a “elibera” de exemplu pădurile de infanteria inamică, sau distruge tancurile care formează avangarda unui contraatac. Din păcate, unităţile ruseşti sunt o simplă oglindire a celor NATO, singurele mici diferenţe fiind legate strict de puterea de foc şi denumirea lor.
 |
 |
 |
 |
La fel ca în WiC, cut scene-urile sunt de calitate şi foarte bine regizate, personajele fiind din nou în centrul atenţiei, lucru care duce la o experienţă mult mai personală. La care contribuie şi sentimentul (foarte ciudat uneori) de “real” creat de atmosfera jocului, ce poate da uneori fiori reci celor care au studiat sau chiar trăit în perioada Războiului Rece.
Camera permite în continuare mişcarea fără constrângeri pe hartă, nivelul de zoom permiţând observarea detaliilor de la firul ierbii sau priviri de ansamblu asupra câmpului de luptă. De altfel, Soviet Assault păstrează tradiţia de „manevrabilitate” impusă de fratele său, mai ales în situaţiile limită din multiplayer, când o vedere panoramică a ostilităţilor poate decide soarta unui meci.
AI-ul a rămas neschimbat, problemele de pathfinding (comune de altfel tuturor strategiilor de gen) fiind în continuare prezente, în timp ce agresivitatea creşte direct proporţional cu nivelul de dificultate ales. Ceea ce poate scoate totuşi AI-ul din culpă este faptul că durata medie de viată a unităţilor este foarte scurtă, drept pentru care în mijlocul confruntărilor inteligenţa artificială nu va conta chiar atât de mult.
 |
 |
 |
 |
Grafica şi efectele sonore sunt aproape identice, lucru deloc surprinzător, dar în ceea ce priveşte ritmul muzical din noile misiuni, el este mult mai alert şi distinctiv, dând o notă mai antrenantă acţiunii. Şi cu toate că engine-ul folosit nu este versiunea 2.0, asta nu înseamnă că jocul nu arată în continuare bine (sau chiar mai bine, în cadrul noilor misiuni).
Luptele reprezintă în continuare un deliciu, cu explozii spectaculoase, unităţi alergând frenetic în fiecare direcţie şi cu spaţiul aerian încolţit de elicoptere şi avioane supersonice de toate tipurile. O altă veste bună e că acum mai mulţi jucători îl vor putea rula cu detalii maxime, deşi WiC rămâne în continuare unul dintre titlurile care pot fi folosite ca benchmark pentru noile plăci video.
 |
 |
 |
 |
În ceea ce priveşte multiplayer-ul, exceptând două hărţi (Airport şi Bocage) şi câteva modificări aduse serverelor, Soviet Assault nu se poate lăuda cu prea multe noutăţi nici în această privinţă. Ori luând acest lucru în considerare, întrebarea inevitabilă este dacă acest add-on merită să fie cumpărat ca un produs separat.
Deoarece indiferent pe ce parte întorci problema, 15 euro pentru şase misiuni single-player şi două hărţi multiplayer care pot fi descărcate gratuit nu prea e o afacere. Mai ales că Ubisoft a lansat şi ediţia Complete a jocului, care conţine atât World in Conflict, cât şi Soviet Assault.
 |
 |
 |
 |
Pe aceasta din urmă o pot recomanda fără probleme celor care nu au încercat până acum World in Conflict şi vor să joace o strategie de calitate, dar pentru cei care-l au deja în colecţie, semnul întrebării pus deasupra acestui add-on va fi unul destul de mare.
Comentarii [Adaugă un comentariu]
| Da | |
 | 59% |
| Nu | |
 | 27% |
| Nu m-am decis | |
 | 14% |
Total: 1666 voturi
Si am si eu o intrebare: De ce addonu are cerintele mai mici
In stilul Massive(Ground Control e unul dintre jocurile mele preferate) cu multe detalii, poveste supervizata de Larry Bond IIRC si voice acting foarte bun.
Plus unul dintre cele mai reusite Credits la un joc
Nota corecta zic ca ar fi fost un 85/100.
Review foarte slab
Are 95 puncte din partea mea .
Există un cheat ca să joci doar misiunile cu ruşii, dar nu prea are farmec aşa...
Nu zic ca le-am facut in sila dar nu era necesar sa le rejoc fortat de catre producatorii.
Autentifică-te dacă eşti membru ComputerGames sau creează un cont nou
^ Top ^