Minusuri
- Remake reuşit al unui joc clasic
- Eroul nu poate să sară
- Multiplayer
- Realizarea artistică
- Grafică bună pentru un platformer
- Inamicii tip boss devin repetitivi
- Eroul nu poate să sară
- Întâlnirile cu patrulele pe hartă
- Multiplayer doar hot-seat
- Dialoguri fără voice-over
Review
Sunt destul de sigură că dacă zic Bionic Commando nu o să se vadă vreo licărire în ochii voștri. Asta deoarece jocul este vechi, mai vechi chiar decât Commander Keen și pogo stick-ul lui scarțâitor. Cam la fel de “bătrâior” ca și seria Mario Bros.
Motiv pentru care în Bionic Commando își găsește modelul și Duke Nukem. Numai că înainte ca potența să stea în auriul părului, în ochelarii de soare purtați noaptea și replicile de bărbat fatal, ea, virilitatea stătea în... brațul mecanizat. Iar căpitanul Nathan "Rad" Spencer, eroul bionic, avea cam aceleași preocupări ca și eroul de zi cu zi: să salveze lumea de la anarhie…
Infinite Gravity
… doar că o făcea într-un stil cu totul aparte. Nu știu dacă Rad suferea de o atrofie ereditară a părții inferioare sau doar dacă pur și simplu se certase cu divinitatea. Cert este că băiatul în discuție nu putea să execute salturi nici măcar cât un porcuşor de Guineea. Însă pe cât de leneș în picioare, pe atât de dibaci era în membrele superioare.
Opozabilul mâinii drepte nu se dezlipea de pe trăgaci, în timp ce mâna stângă fusese delicat amputată în favoarea unei macarale la purtător. Ori la așa erou, inamicii trebuiau să fie pe măsură. Fanfaronada se concretiza în jurul unei grupări neo-naziste decise să-şi învie căpetenia spirituală, nimeni altul decât “Micul Prinț” Hitler.
Şi pentru a-i opri, Rad trebuie să recupereze mai întâi din mâinile lor un agent capturat, Super Joe, ca ulterior să le încurce planurile. Simplu şi la obiect. Dar mai trebuie menţionat şi faptul că firul narativ a primit și o dimensiune romantică prin persoana domnişoarei pilot de elicopter care îl transportă pe Spencer de-a lungul misiunilor.
 |
 |
 |
 |
2D + 3D = 2.5D
Realizarea artistică este suficient de acidă încât să scoată simțurile din letargie. Engine-ul grafic este mult superior celor pe care ne-am aștepta să le vedem într-un platformer retro. El se prezintă cu un univers 2D amăgitor, trădându-și puterea de renderizare în cut-scene-urile de multe ori impresionante, umbrele dinamice sau efectele de particule. Iar combinarea texturilor colorate cu un stil vizual de benzi desenate, la care se adaugă dialogurile în același stil ușor mucalit (o să amintesc doar de încercarea lui Rad de purta o discuţie cu un robot bătut în... CPU) întregește atmosfera unei lumi întoarse pe dos.
De cealaltă parte, muzica - un remix de bipuri NES care amintește de generația beat, aproape că te face să te ridici de pe scaun și să dansezi prin casă. Numai că la o calitate atât de bună a sunetului (fiindcă nici efectele din mediu nu sunt de ignorat), aș fi vrut ca în Rearmed dialogurile să beneficieze de voice-over.
Admirabilă este şi măiestria cu care cei de la GRIN au reușit să aleagă părțile bune ale predecesorului și să elimine sau să transforme ce era deranjant. De exemplu, sistemul de vieți a fost eliminat: dacă moare de trei ori, Rad va fi nevoit doar să reînceapă nivelul.
Inteligența inamicilor a fost şi ea îmbunătățită, rezultatul direct fiind că și nemțălăul de rând știe acum să se ascundă după obstacole pentru a nu fi rănit. Iar cetele naziste includ recruți mult mai diverisificați, dintre care mi-au sărit în ochi inginerii rahitici care controlează un soi de mine plutitoare şi tancurile ce explodează în niște tănculețe mici și haioase în momentul distrugerii, toate numai un tun.
 |
 |
 |
 |
Brațul mecanizat nu mai este folosit de Rad doar pentru a depăși obstacolele peste care nu poate să sară. El îi permite să respingă proiectilele, să distrugă rachetele ghidate, să folosească butoaie pe post de acoperire și, cu anumite îmbunătăţiri, să apuce adversarii și să îi arunce prin nivel.
O altă noutate, inamicii tip boss încurajează și ei folosirea brațului mecanizat, ei fiind imposibil de distrus cu armele convenționale. Iar schimbul de cuvinte dinaintea confruntării propriu-zise, precum și metodele ingenioase pe care jucătorul trebuie să le descopere pentru a finaliza cu succes misiunea, fac din aceste secvențe savoarea jocului.
Singurul reproș aici vine din faptul că imaginația producătorilor moare pe undeva la jumătatea experienței, când acești inamici deosebiți încep să sufere de sindromul copy-paste. În variante cică mai rezistente.
În sfârșit, Rad cară după el întreg arsenalul și jucătorul nu mai este acum nevoit să reînceapă misiunea pentru a își personaliza armele. Mai mult chiar, și-au făcut apariția niște jucării noi: pe lângă clasicul aruncător de rachete sau shotgun, eroul dispune și de o armă care trage cu raze în trei direcții și ricoșează din ziduri.
Fun-tastic
Bionic Commando: Rearmed este la fel de simplu pe cât este de complex. Nivelurile sunt presărate cu mini-jocuri prin care Rad obţine acces ilicit în baza de date a inamicilor și extrage informații, iar deplasarea cu elicopterul pe hartă prezintă riscul de întâlnire cu patrulele inamice. Din păcate, aceste secvențe care au mereu scopul de a distruge tunul antiaerian nazist, sunt mult prea repetitive și ar fi putut să fie ignorate de producători fără prea multe mustrări de conștiință.
Noul Bionic Commando dispune și de o enciclopedie a inamicilor, zonelor și obiectelor întâlnite în joc. Iar dacă povestea vi se pare prea plată, puteți oricând să încercaţi misiunile de tip Challenge, care folosesc de brațul mecanizat la maxim.
Şi cu toate că sunt distractive, aceste misiuni subliniază și unele neajunsuri ale manevrării cârligului din dotare. De multe ori, va fi greu să vă prindeți de decor din zbor, fiindcă e greu să țintiți cu brațul înainte. Iar în alte dăți, va fi greu să calculați momentul necesar pentru a sări pe o platformă fără să aterizați în țepii aflaţi la o aruncătură de băţ mai încolo.
 |
 |
 |
 |
Poate cea mai binevenită noutate este modul multiplayer. Puteți în primul rând să parcurgeți firul narativ principal în modul cooperativ, AI-ul inamicilor modificându-se pentru a menţine nivelul provocării. Ce mi-a plăcut cel mai mult în acest mod a fost implementarea ingenioasă a camerei: până la un punct, ea se va depărta de personaje pentru a le include în decor, iar dacă acest lucru devine imposibil, va trece singură la o vedere split-screen.
În al doilea rând, dacă vreți mai mult, Bionic Commando oferă și un multiplayer propriu-zis. În cadrul lui pot participa maxim 4 personaje care se pot înfrunta în mod DeathMatch, Last Man Standing sau puteţi opta pentru Don't Touch The Floor, unde gloanţele şi grenadele nu omoară inamicii, scopul fiind să le daţi un brânci ca să ajungă rapid la parterul nivelului respectiv.
Din păcate, multiplayer-ul este disponibil doar în fața calculatorului (aka Hot-Seat), nu și online, deci va trebui să faceți rost de nişte controllere extra dacă vreți să dați o petrecere bionică cu prietenii.
 |
 |
 |
 |
La prețul la care este disponibil pe piață, Bionic Commando: Rearmed este aproape un chilipir. Însă oricât ar fi de șlefuit și cât suflet ar avea, nu pot să scap de impresia că a fost lansat doar pentru a promova viitorul Bionic Commando, ce va ataca PC-urile şi consolele next-gen în 2009.
 |
 |
 |
 |
Comentarii [Adaugă un comentariu]
| Ambele, depinde de preţ | |
 | 26% |
| Jocurile se cumpără? | |
 | 26% |
| Retail (Cutie) | |
 | 26% |
| Digital | |
 | 22% |
Total: 2363 voturi
Oricum te folosesti de mana ca sa te misti.
Mi-am luat si eu jocul, l-am jucat putin. E ciudat oricum pana te obisnuiesti.
Nu e obligatoriu din review prince... E pur si simplu ideea de take it or leave it. Unii jucatori gasesc in imposibilitatea de a sari tot farmecul jocului, altora li se pare inadmisibil. Cam aceeasi dilema am avut-o si eu
@Absynthe, e bine așa, n-are nevoie de țopăit ca iepurii. Merge mai bine propulsionarea pe care o are...
Nu poți să sari ... Nu poți să faci foarte multe. Ba mai mult de atât, este și extraordinar de greu. Cum poți să-i dai un asemenea scor de capodoperă ?! ... Oribil. N-am ce spune.
De ce este trecut și la minus și la plus, faptul că nu poate să sară? ...
Și explică-mi și mie ce înseamnă la tine "Realizare artistică" ? ...
In special pe joypad plus posibilitatea de cooperative.Imi place, e f bine gandit ca remake in toate detaliile, grafice sonore estetice etc, plus tranzitiile de la 2d la 3d imi plac f mult.Original proiectul, si pretul este pe masura.
Imi aduc aminte si acum, la 6 ani cat entuziasm aveam in mine, ce vremuri.......
Autentifică-te dacă eşti membru ComputerGames sau creează un cont nou
^ Top ^