Warhammer 40.000: Dawn of War – Dark Crusade Review

        Foarte multă lume consideră că a produce şi lansa un joc foarte bun calitativ sunt dovezi suficiente pentru a demonstra profesionalismul unui studio de jocuri. Corect, dar personal consider că şi grija pe care producătorii o au pentru jocurile proprii chiar şi după lansare este la fel de importantă. Au fost nenumărate cazuri în care un joc bun a fost dat uitării de către producători, comunitatea de fani micşorându-se rapid. La fel se poate spune şi despre expansion-uri. La o adică, ce îţi trebuie ca să scoţi pe piaţă un add-on pentru un joc de succes, ca să mai storci nişte bani de la fani? Câteva unităţi în plus, sau arme, după caz, nişte hărţi noi, unul-doi inamici supăraţi, eventual câteva optimizări sau retuşuri şi ăsta-i expansion-ul. Works every time dacă designerii nu se apucă să reinventeze roata. Ei bine, cei de la Relic Entertainment au considerat că după Winter Assault a venit vremea pentru o schimbare mai de profunzime pentru Dawn of War, aşa că Dark Crusade vine cu modificări ce ar fi putut fi incluse foarte uşor într-un sequel.

        Pentru început, avem două noi rase, The Tau şi Necrons, ele aducând numărul total al facţiunilor ce pot fi controlate de jucători în Dawn of War la şapte. Fanii înrăiţi ai universului Warhammer 40.000 probabil că vor fi din nou dezamăgiţi de faptul că Tyranizii nu au fost incluşi nici în acest expansion, însă ei nu trebuie să-şi piardă speranţa deoarece se pare că cei de la Relic au planuri mari şi pentru anul viitor. Revenind la noii veniţi, Tau sunt o coaliţie de rase ce a reuşit să evolueze într-un ritm uimitor, reuşind în 2000 de ani ce nu au reuşit celelalte facţiuni timp de milenii sau chiar milioane de ani, de unde şi apelativul "the young ones". La polul opus se află the Necron, o rasă a cărui singur scop este eliminarea oricărei forme de viaţă, ei fiind chiar mai vârstnici decât Eldarii şi supuşi zeităţilor cunoscute sub numele de C’tan, care au oferit rasei Necrontyr nemurirea în schimbul servitudinii eterne.

        Dacă Tau sunt temuţi pentru tehnologia superioară şi costumele de luptă ce pot devasta detaşamente întregi de soldaţi, the Necron sunt incredibil de rezistenţi, unii soldaţi revenind în luptă chiar şi după ce sunt distruşi, având şi un sistem economic diferit de cel folosit de celelalte facţiuni. Asta nu înseamnă însă că celelalte rase au fost date uitării: orcii au primit ajutor în departamentul atac la distanţă, forţele Haosului au un nou upgrade pentru Chaos Lord, Eldarii şi Space Marines beneficiază de aportul unor luptători melee în timp ce echipele Heavy Weapons ale Gărzii Imperiale au primit şi ele un upgrade defensiv. Astfel, cele şapte rase din Dark Crusade sunt surprinzător de bine balansate, deşi personal Necrons mi se par un pic prea puternici odată ce reuşesc să-şi îmbunătăţească soldaţii şi ajung în fazele avansate ale unui meci.