The Lord of the Rings Online: Shadows of Angmar Review

Dacă urmăriţi cât de cât ce se mai întâmplă prin industria de jocuri, aţi citit cu siguranţă ştirea conform căreia World of Warcraft a atins cifra de 10 milioane de jucători. Cu acest număr colosal în cap este uşor amuzant să îţi imaginezi că undeva într-un colţ, un grup de confuzi mai poate juca şi altceva. Cu toate acestea, numărul de abonaţi Lord of the Rings Online este ridicat şi, deloc surprinzător, este format dintr-un procent destul de mare de oameni care au renunţat la WoW. Trecerea de la un joc la altul a fost extrem de uşoară pentru toată lumea, deoarece Turbine nu s-a jucat cu focul şi a preluat cam tot ce era de preluat din jocul celor de la Blizzard, într-o asemenea măsură încât începi să ai flashback-uri. Nu suficient încât să îl numeşti clonă, dar asemănările sunt evidente.

Ce este totuşi diferit?

În primul rând, ca în orice MMO, trebuie să îţi faci un cont pe care îl plăteşti folosind un card de credit. Cum ar fi, şi aici dau un exemplu aleator, un Visa Electron; fără să ţin cont de prezenţa acestui card în propriul portofel în momentul în care am scornit partea cu "aleator". Apoi, cu CC-ul în mână purcezi pe site-ul Codemasters şi începi să îţi introduci datele. Şi te trezeşti că nu merg. Pe un card perfect valid, folosit pentru tot felul de tranzacţii online. Ce faci în acest caz? Dai mail la Tech Support care îţi răspunde, într-un final, şi îţi dă scurt una după ceafă: Codemasters Online nu acceptă carduri Visa Electron decât dacă acestea sunt emise în Marea Britanie!

Cu această ocazie, contul Paypal considerat pana acum inutil, a primit brusc un loc de cinste în lista priorităţilor, datorită meseriaşilor britanici.

Acestea fiind spuse, jocul.

Pentru pasionaţii universului, Turbine a făcut o treaba bună în transpunerea in-game a Middle Earth-ului. Ca sa folosim repere din trilogie, de la nivelul 1 până la 50 ai ocazia să te plimbi cam până în Misty Mountains, unde în Fellowship of the Ring cei 9 care au speriat Vestul urcau pe munte şi Saruman arunca cu bulgări în ei. Cam pe acolo se opreşte. Ce urmează – Moria, Rohan, Gondor, Lorien, şi restul – cel mai probabil în expansion (Moria a fost deja anunţată oficial pentru primul expansion pack ce urmează să apară la toamnă). Pe lângă aceste zone s-a adaugat cu bun simţ şi content nou, cum ar fi Angmar-ul, zona de baştină a regelui vrăjitor, sau Evendim, o regiune absolut splendidă, unde se găseşte mormântul lui Elendil (Turbine contrazicând astfel scrierile lui Tolkien) şi un lac cât jumătate de hartă.

Toate personajele majore din cărţi (cu excepţia celor care apar în zone încă neimplementate) sunt prezente şi ele. Participă în instanţe ca NPC-uri, oferă quest-uri şi vorbesc cu tine. Din fericire, unde Peter Jackson s-a oprit, Turbine a continuat, incluzându-l, de exemplu, pe Tom Bombadil în Pădurea Bătrână, împreună cu consoarta Goldberry, sau chiar o serie de quest-uri conduse de Radagast, menţionat doar la grad de “nume” atât în film, cât şi în carte.

Tot legat de univers este şi aşa-numitul "epic storyline" care te ia de la nivelul 1 şi te lasă la nivelul 50. Organizat în "cărţi", acesta e punctat de o mulţime de instanţe, personaje cunoscute, şi un scenariu ce întretaie Lord of the Rings la modul frecvent, lucru valabil şi pentru alte serii de quest-uri din joc. Pe post de exemplu, personal şi cu mâna mea am livrat ingredientele necesare pentru (scuzaţi engleza, dar sună mai bine) "The reforging of Narsil", cu o foarte frumoasă instanţă la final, în care doar te uiţi cum este refăcută sabia, şi Aragorn o ridică deasupra capului, cu "Behold Anduril, the Flame of the West"-ul de rigoare. Dacă ai inimă de tocilar şi scrierile lui Tolkien te-au încântat, este imposibil să nu te atingă măcar puţin o parte dintre micile event-uri organizate de producători de-a lungul jocului. Cât o fi el de MMO şi "kill 10 wolves".

A nu se confunda însă epic storyline-ul cu instanţele de raid. Acest capitol este complet separat, şi orice jucător poate duce toate "cărţile" până la final cu un party simplu.