Sins of a Solar Empire Review

       Apariţiile inovatoare din ultima vreme pe piaţa strategiilor în timp real au fost puţine la număr sau dezamagitoare, astfel încât atunci când canadienii de la Ironclad Games au anunţat primul lor titlu, Sins of a Solar Empire, ca fiind un RT4x, am ridicat o sprânceană interesată. Jocurile 4x (eXplore, eXpand, eXploit and eXterminate) au tendinţa să fie complexe (Master of Orion, Civilization) sau foarte complexe (Space Empires) şi era cel puţin interesant de urmărit implementarea acestui gen în timp real. Sins este o strategie în spaţiu, harta galaxiei fiind 2D (ca posibilităţi de deplasare) şi conţinând planete, asteroizi şi stele reprezentate în 3D, unul dintre aspectele interesante ale jocului fiind nivelul extrem de mare de zoom, asemănător cu cel din Supreme Commander.
       Povestea ne introduce în lupta pentru putere a trei facţiuni. TEC (Trade Emergency Coalition) sunt urmaşii Terrei care au ca scop prosperitatea economică şi socială. Principiile impuse de TEC au dus la o aşa-zisă „epocă de aur” a umanităţii, cel puţin până la apariţia Advent, o sectă religioasă care a dezvoltat puteri psionice şi care doreşte unirea întregului univers sub dumnezeul lor. Vasari este singura rasă non-umană; o fostă super-putere în univers, Vasari sunt acum nişte fugitivi, nomazi care sar dintr-un sistem în altul şi nu se opresc decât pentru a consuma resursele lumilor pe care le cuceresc. Cu toate acestea, producătorii nu au inclus nici un fel de campanie single-player, decizie care lasă oarecum povestea in aer, dar acest lucru nu deranjează prea tare, accentul fiind pus pe multiplayer. În plus, când a fost ultima data când a jucat cineva cu interes campaniile single-player într-o strategie real-time? Tutorialul în schimb mi s-a părut puţin cam stufos pentru un joc ale cărui baze le poţi învăţa în 15 minute.
       Interfaţa este simplă şi intuitivă, Ironclad aducând câteva idei noi în domeniul strategiilor spaţiale. Astfel, starea întregului imperiu poate fi verificată în partea stângă a ecranului, în cadrul meniului Empire Tree, unde putem afla dintr-o privire informaţii detaliate referitoare la structurile existente, nivelul de dezvoltare şi flotele care se găsesc în acel moment în apropierea fiecărei planete în parte. Acest sistem reprezintă o inovaţie binevenită faţă de modalitatea clasică de navigare pe hartă, permiţând salturi rapide în punctele cheie şi o monitorizare facilă în timp real a întregului imperiu, dar nu este lipsit de mici probleme, cum ar fi supraaglomerarea ecranului în cazul forţelor numeroase şi a sistemelor dezvoltate. O personalizare permanentă este necesară pentru curăţarea interfeţei, însă din fericire acest lucru se obţine fără efort.

       Din punct de vedere grafic, Sins se prezintă destul de bine, engine-ul lăudat de producători facându-şi treaba. Posibilitatea menţionată anterior de a face un zoom sănătos, de la suprafaţa unei planete până la marginea galaxiei si-napoi, fără a se pierde din detalii sau fluenţă, chiar si pe un sistem mediu este foarte interesantă, reprezentând o premieră pentru strategiile spaţiale. Camera este uşor de folosit, însă rotirea ei în apropierea unei planete, pentru a vedea mai bine o bătălie de pildă, are ca efect rotirea întregii galaxii, fapt care se observă mai târziu la zoom-out. Detaliile sunt îngrijite, exploziile destul de spectaculoase (mai ales pentru navele mari) şi în general, ochiul este gâdilat în mod plăcut fără să obosească; cu toate astea, detaliile nu prea sunt vizibile în timpul luptelor, şi asta deoarece dacă vrei să fii eficient atunci va trebui să adopţi o perspectivă top-down şi ceva mai depărtată, unde vei vedea mai puţine texturi şi poligoane şi vei lucra mai mult cu icon-uri colorate, pentru o vedere de ansamblu mai bună.
       Partea sonoră nu iese cu nimic în evidenţă, dar nici nu trage jocul în jos (prea tare). Muzica e discretă şi relaxantă, reuşind sa redea senzaţia de explorare specifică unor astfel de titluri. Vocile în schimb, sunt de tot râsul. Lăsând la o parte faptul că avem de ales între un crainic plictisit, o domniţă uitată în vreo peşteră sau un extraterestru grohăitor, avem de-a face cu nişte isterici: se panichează de fiecare dată când un scout viteaz îmi traversează graniţele, anunţă de 5 ori aceeaşi chestie, ameninţă trufaş, deşi au imperiul pe ducă, şi în general te sâcăie până la exasperare. E drept, aceste surse de stres pot fi reduse la tăcere, dar asta lasă un gol în atmosfera generală a jocului.