Metal Gear Rising: Revengeance Review

Lightning Bolt Action

Metal Gear Rising: Revengeance

Producător: Kojima Productions

Distribuitor: Konami

Platforme: PC, PlayStation 3, Xbox 360

Gen: Action

Pagina Oficială: Vizitează

Data de lansare: 9 ianuarie 2014

De obicei, când auzi Metal Gear, pui semnul egal între această serie şi console. Iar PC-ul în general duce lipsă de acest gen de jocuri, de acţiunea nebună, de combinaţii fantastice şi boşi supradimensionaţi, rămase apanajul unor titluri precum God of War.

Metal Gear Rising: Revengeance atacă însă PC-ul fără nicio urmă de frică, deşi are cel puţin o problemă: cei care nu au fost niciodată interesaţi de serie nu au nici cea mai mică idee despre poveste, cyborgi, roboţii uriaşi şi tot complotul politic completat de figurile tipice manga-urilor japoneze.

Internetul este însă și lung şi lat, astfel că nu e mai mare lucru să treci în revistă câteva rânduri pentru a te arunca apoi în viitorul lui Raiden, cyborg-ul samurai înarmat cu o katana ce taie metalul de parcă ar fi o foaie de hârtie.

revengeancess05Angajat de o firmă privată de securitate, Raiden este însărcinat cu protecţia unui prim-ministru african, dar convoiul este interceptat de alţi doi cyborgi, trimisi de o altă organizaţie, Desperado Enforcement. Câteva lupte mai târziu, Raiden este temporar învins şi trebuie să se apeleze la cele mai noi minuni ale tehnicii pentru a-şi continua cruciada împotriva celor care l-au răpit pe ministru şi ameninţă pacea mondială.

Ce-i drept povestea începe bine, dar involuează rapid în confuzie, trecând de la răpirea prim-ministrului la răpire de copii, apoi la un complot politic contra Americii din însăşi interiorul ţării, totul punctat de dialoguri fără prea mult sens dacă nu eşti fan al seriei.

Construcţia lui Raiden ca personaj, de la erou la anti-erou, problemele sale morale, par pe alocuri forţate, poate şi din cauza actorului care îi dă viaţă. De departe personaje ca Jetstream Sam sau Blade Wolf sunt mult mai bine realizate şi jucate şi aş fi apreciat mai multe ore în compania lor decât cele două DLC-uri dedicate. Povestea încâlcită nu e nimic neobişnuit pentru Metal Gear, însă cel mai mult am fost atrasă de linia inteligenţei artificale ascunsă în carcasa metalică a lui Blade Wolf. Ce se poate întâmpla când un AI începe să gândească singur…

Esenţialul în acest tip de jocuri este însă lupta. Revengeance îl pune pe Raiden în faţa a sute de inamici, de la simpli soldaţi până la imenşii boşi mecanizaţi cărora trebuie să le descoperi punctul slab pentru a-i pune la pământ. Bine, descoperit e un fel de-a spune, pentru că jocul îţi indică unde trebuie să loveşti pentru a declanşa anumite secvenţe, însă nu e mereu uşor să ajungi la zonele respective. În principiu, nu vrei să fii călcat în picioare, nimerit cu rachete, strâns de-ţi pârâie metalul armurii sau ţintuit de un tir de mitralieră venit dintr-un elicopter.

Pe cel mai uşor nivel de dificultate, jocul parează pentru tine automat, acesta fiind unul dintre elementele esenţiale care îţi asigură supravieţuirea. De la Normal încolo şi până la Revengeance (nivel deblocat după ce treci prima dată prin joc), trebuie să te descurci singur cu blocarea loviturilor inamice.

revengeancess04Din păcate, gameplay-ul scârţâie puţin la acest capitol, în special din cauza camerei, obişnuita problemă a jocurilor portate de pe consolă. Raiden este extrem de rapid, ai la dispoziţie numeroase combinaţii, însă de multe ori s-ar putea să te bați singur, pentru că viteza lucrează împotriva ta când te holbezi la texturile pereţilor în loc de inamici. Camera se învârte aiurită în colţuri, se blochează sau se mişcă prea încet, iar dacă ai pretenţia de a folosi mouse şi tastatură, dificultatea creşte.

Ce-i drept, Revengeance nu e imposibil de jucat cu perifericele normale pentru PC şi m-am încăpăţânat să-l termin aşa. Controller-ul rămâne însă recomandarea ideală, deoarece tastelor le lipseşte fineţea trigger-elor când vine vorba de combo-uri sau de apăsarea rapidă a simbolului corect pentru a declanşa secvenţele semi-interactive din luptele cu boşii.

Succesul împotriva celor mai mulţi dintre inamici îl reprezintă însă folosirea judicioasă a Blade Mode-ului, un moment de slow motion bazat pe o bară dedicată. Activarea lui îî permite lui Raiden să facă tocăniţă din adversar, iar scenele sunt cât se poate de sângeroase şi satisfăcătoare într-un mod pe care numai japonezii ştiu să-l realizeze. Braţe, picioare, capete, torso-uri secţionate pe mijloc, chiar şi roboţii merg tăiaţi pe mijloc pentru a le evidenţia coloana vertebrală doldora de combustibilul atât de necesar pentru Raiden.

Braţele (stângul, mai exact) fac de altfel parte din categoria obiectelor ce pot fi colecţionate, alături de cipuri de date (care deblochează Stun Blade-ul), patru ostatici, misiuni VR (virtual reality), Endurance Plus (creşterea vieţii, 10 de toate, dintre care 4 pot fi cumpărate, restul sunt ascunse în joc) şi MIBs (Men in Boxes – 5 soldaţi ascunşi în cutii de carton, a căror eliminare deblochează Wooden Sword). Pentru cunoscători, Revengeance mai conţine şi câteva Easter Egg-uri, cum ar fi posterele, pisicile ninja sau referinţele la Solid Snaker şi Ţestoasele Ninja.

Pe lângă Blade Mode, Raiden are un atac „light” şi unul „heavy”, acestea mergând combinate în diverse moduri pentru a obţine asasinări spectaculoase. Ce-i drept, viteza jocului îţi lasă foarte rar timp să te gândeşti că vrei să realizezi un combo anume; de cele mai multe ori, totul se rezumă la apăsarea nebunească a butoanelor mouse-ului.

revengeancess02Oricum ai juca însă, luptele sunt pline de adrenalină şi dau o oarecare dependenţă, mai ales că poţi să te întorci să reiei diverse misiuni sau să capeţi experienţă în VR (şi nu numai, câştigând BP pentru diverse îmbunătăţiri).

Un meniu dedicat la finalul misiunilor oferă posibilitatea de a-i îmbunătăţi armele şi abilităţile lui Raiden, plus schimbarea costumului, eventual cu adăugarea unei peruci cu abilităţi ce te fac să nu mai dispreţuieşti acest accesoriu.

Unele abilităţi depind de arma folosită, dar cel mai probabil nu vei apela la schimbarea sabiei în timpul unei bătălii. Acţiunea este posibilă, dar rupe din fluenţă pentru că trebuie să accesezi meniul aferent (încă o grea moştenire a portării); acelaşi lucru e valabil şi dacă vrei să te repari sau să schimbi grenada cu lansatorul de rachete şi invers.

Costumele nu sunt simple ajustări vizuale (precum Mariachi sau Suit). Cele mai multe dintre ele oferă o specializare – Inferno te lasă să ai mai multe grenade, Commando mai multe rachete, iar White mai multe pachete de viaţă. Nici aici nu lipsesc referinţele, fiind disponibile o armură Grey Fox sau armura lui Raiden din Metal Gear Solid 4.

La un nivel foarte redus, stealth-ul este şi el prezent, deşi nu vei avea prea multe ocazii să-l foloseşti. Însă prin canale sau în zonele unde poţi să te plimbi pe acoperişuri, poţi să pici în capul unui inamic neatent şi să-l termini dintr-o zingură mişcare.

O activitate foarte sănătoasă, recomandată mai ales în cazul adversarilor de mari dimensiuni (precum gorilele), foarte rezistenţi la atacurile normale şi cu damage corespunzător.

revengeancess01Grafica beneficiază de potenţialul PC-urilor, însă framerate-ul este blocat la 60, o chestiune care s-ar putea să deranjeze unii jucători. N-am remarcat probleme din acest punct de vedere totuşi, dar pe de altă parte nivelurile nu sunt cine ştie ce spectacol vizual (poate cu excepţia grădinilor japoneze).

Nu e ca şi cum ai avea prea mult timp să admiri peisajul, însă trebuie să te uiţi prin toate colţurile dacă eşti colecţionar sau să găseşti cutiile cu obiecte utile (cele mai multe indicate în modul vizual avansat).

Aspectul personajelor este tipic japonez şi, dacă n-ar fi numele, ai putea avea uneori dubii în ceea ce priveşte genul; vocile se prezintă bine în mare parte, iar dialogurile „suferă” de exces de aluzii geopolitice (enervant sau nu, depinde de răbdarea fiecăruia); personal mi s-au părut măcar amuzante în exagerările evidente, dar nu le lipseşte o oarecare profunzime dacă ai chef să le analizezi filosofico-moral.

revengeancess03Dintre toate versiunile, Metal Gear Rising: Revengeance pentru PC pare a fi cea mai bună afacere: financiar (vine cu tot cu DLC-uri), vizual (orice s-ar spune, puterea de procesare contează la nivel grafic) şi în termeni de gameplay (merge bine şi pe mouse şi tastatură, dar tot poţi folosi controller-ul pentru acel plus de fineţe în mişcări).

Așa că până vine primăvara şi mai apar şi alte tituri, Revengeance este un interludiu demn de atenţie.

Părerea portofelului: bun de cumpărat din magazinul preferat. Dacă prinzi și o reducere, cu atât mai mult.

Plusuri

  • Lupte rapide şi combo-uri spectaculoase
  • Mediu destructibil şi multe obiecte de colecţionat
  • Rejucabilitate crescută, plus DLC-urile
  • Stilul tipic jocurilor japoneze, foarte rar prezent pe PC

Minusuri

  • Camera bezmetică
  • Niveluri neremarcabile grafic
  • Povestea poate fi lejer ignorată

19 Comentarii [+] Adaugă un comentariu

  1. numb a scris:

    nota unde e

  2. parazitu86 a scris:

    dep aceeasi intrebare o aveam si eu in minte 🙂

  3. Bossman a scris:

    Recenziile nu vor mai avea note. Plusuri / minusuri și verdict dacă jocul merită cumpărat / jucat (pentru Free 2 Play-uri) sau nu.

  4. Alex Khan a scris:

    La Battlefield 4 sau la Assassin’s Creed 4 o sa mai scrieti recenzii?

  5. MirceaPui a scris:

    Cred ca mai degraba ne-am fi dat seama daca un joc merita cumparat sau nu dupa nota decat dupa o recomandare.

  6. kikiriki a scris:

    O initiativa indrazneata de a nu pune o nota la sfarsit, nu orice site are taria de caracter necesara sa faca asta. Bravo.
    Eu ii dau jocului asta 7 tocuri barbatesti din 10 manga.

  7. Bossman a scris:

    @ Alex Khan – Black Flag este primul pe listă.

  8. george a scris:

    dupa ce ca e efeminat, i-au mai pus si tocuri vorba lu Kiki. s-a invartit camera cu mine cand am vazut ce personaj tre sa intruchipez, si ma oprec aici ca sa nu ma acuze CG de discriminare.
    insa pe cat mi-a diplacut creatura pe tocuri, p-atat m-a uns pe suflet modu’ in care parezi cu sabia. si anume, nu numai ca tre sa apesi intr-un interval de timp tasta de block (tot aia de light atack), ci trebuie sa blochezi si in directia din care vine respectivul atac.
    ar mai fi de adugat ca inamicii te ataca, si nu pe rand ca in celebra si istorica serie AC. te tavalesc baietii de nu te vezi (intrigati si ei de inaltimea tocurilor probabil).
    pe hard mi s-a parut foarte foarte greu, si d-asta o sa-l reincep pe normal, pana-i prind spilu’.

  9. Lawrence a scris:

    Jucat si terminat … Nota data de mine ar fi un 6.5 .
    Grafica nu prea faina pe niveluri… cam stearsa. Povestea slabuta… se putea mai bine. Nu ma prea atrag pe mine genul asta cu roboti japonezi ninjalai:)).
    Nu zic ca ar fi rau jocul dar nici cum zic entuziasmatii astia ca e exceptional…:) Din 2008 nu ma impresionat nici un joc japonez… cred ca au pierdut reteta magica. Mi se par facute asa superficial nu lucrat pe ele calitativ, nimic care sa te impresioneze ca joc. Nici macar Re 6 care e frumos la filmulete dar in rest slab… de la camera pana la grafica si gameplay..:)
    Eu sper ca japonezi sa revina cu jocuri tari .dar nu ma astept prea curand:))

  10. Serginho89 a scris:

    Tocurile ca tocuile, da ce ne facem cu ochii machiati, sprancenele pensate si genele aranjate!
    Lasand gluma la o parte, jocul e destul de fain si super optimizat si ii dau un 8,5 din 10 tinand cont ca e primul joc a celor de la Platinum Games pe PC!
    Daca scot Vanquish si Bayonetta pe PC pot sa mor linistit!

  11. Weezer a scris:

    Alta mediocritate de joc, ce pune accentul pe un personaj transexual.

  12. T.J. a scris:

    Metal Geat – typo Rising: Revengeance atacă însă PC-ul fără nicio urmă de frică

  13. Bossman a scris:

    Fixed, mersi.

  14. Jimmy_X a scris:

    După cu ne-am obișnuit, o recenzie bună marca devilschoice. Chiar acum butonez și eu la el și parcă pe controller e mai… fluent. Am jucat doar puțin din el și-mi place…

  15. adhd a scris:

    @lawrence
    1.Grafica e stearsa pentru ca ”PC PORT”.
    2.Povestea e interesanta daca te-ai mai jucat alte jocurile MGS, personajul principal a evoluat foarte mult de la aparitia sa in serie. De la un copil soldat la un agent al patriotilor la un cybord ninja. Da na’ fiecare cu gusturile lui.
    3.Faci comentarii despre poveste si grafica si nu zici nimic despre gameplay. Era de asteptat, nu?

    @weezer MASTER TROLLLEEEE XDDD

  16. george a scris:

    @Jimmy_X “parcă pe controller e mai… fluent” ai fost tare. si devilschoice spune ca s-a incapatanat sa-l butoneze cu tastaura si mouse. oameni buni nu va suparati pe mine, da’ de unde atata masochism?
    eu sunt in extrema ailalta, am jucat cu controlleru’ si Starcraft 2 (campania pe mediu) pana la un punct in care m-am replictisit. ce vreau sa spun, e ca nici platit (foarte bine platit), n-as juca cu tastele si mouse ce poate fi jucat cu controlleru’. iar jocu asta, ca mai toate jocurile de actiune de pe console, “tipa” dupa controller.

  17. Lawrence a scris:

    adhd@
    Nu cred ca are legatura Grafica cu portarea… cel putin eu nu inghit motivul asta. Si daca ar avea nu ar avea cum sa fie asa diferente mari. O grafica slaba e slaba indiferent daca e portat sau nu. Iar gameplayul e bunicel, e placut , nu mia placut cum se miscau inamici deloc.. si cand te atacau parca se miscau asa fals. Nu e rau dar se putea mult mai bine.

  18. Cryio a scris:

    Ah, un review ! Credeam ca v-ati lasat.

  19. HamHam a scris:

    Si fara o nota, cum puteti face un ranking? Chiar daca acele numere nu erau chiar obiective, acum totul devine si mai subiectiv… Nu stiu sigur daca e cea mai buna alegere.

Adaugă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Încurajăm cititorii ComputerGames.ro să ne raporteze orice abuz în comentariile publicate pe site.