Legend: Hand of God – RePlay Review

În industria de jocuri există cel puţin trei tipuri de producători. Primii sunt cei care speră să dea lovitura cu titluri bazate pe o îmbinare de genuri (fiindcă nu mai prea poate fi vorba de genuri noi) sau cu o experiență de joc inovatoare. Apoi sunt cei care aleg să desăvârșească genurile deja existente, apelând la artiști de renume, tehnologii de ultimă oră sau povești de excepție cu finaluri multiple. Și în ultima din bolgiile infernale ale producției se află “păcătoșii” pe care scrie cu litere de-o şchioapă LENE.

Sau cu alte cuvinte, producători care exploatează la infinit aceleași idei și formule de succes ce nu par să dea niciodată greș. Desigur, enumerarea anterioară nu este exhaustivă, aşa că nu elimină și alte posibilități. Dar, din păcate, o singură privire asupra pieței de divertisment digital este poate mai distractivă decât vizionarea filmului Star Wars: Clone Wars în cinema.

Fiindcă, oricât de incomod ar fi adevărul, jocurile "clonă" (sau spam, cum îmi place să le numesc) se vând bine, umbrind de multe ori existența unor titluri de calitate care au avut parte de mai puțină mediatizare (Psychonauts este aici un bun exemplu). Consumatorii sunt de multe ori hipnotizați prin citate care reflectă opinia „experților”, prin premii fantomă obținute de joc înainte de lansare sau prin tehnologii cu care producătorii se laudă pe site-ul oficial și care de multe ori se dovedesc doar nume stufoase pentru aceleași jucării cu care eram deja obișnuiți.

Master Creating este un studio cunoscut publicului pentru action-RPG-ul Restricted Area, un joc cu nu prea multă sclipire, dar care totuși putea fi o eficientă pierdere de timp pentru orice fan al genului. Cu doar un titlu la activ, nu se poate spune că presa i-a acordat prea multă importanță. Iată însă că prin lansarea lui Legend: Hand of God, Master Creating doreau să schimbe situația.

Pentru realizarea jocului, ei au colaborat cu scenarista Susan O’ Connor (care a contribuit la crearea scenariilor din Star Wars Galaxies, Gears Of War și BioShock) și compania Dynamedion (responsabilă pentru muzica din titluri precum Spellforce 2, Paraworld și seria Anno). În plus, au dezvoltat engine-ul MASTER, pe care l-au lăudat că este optimizat pentru RPG-uri. Iar cireașa de pe tort trebuia să fie un sistem de luptă cinematic care garanta că luptele vor fi unice pentru fiecare inamic în parte.

Doar că de la vorbe la fapte este un drum cel puțin lung și anevoios. Și undeva pe acest drum, Master Creating s-a pierdut, sau a micșorat salariile. Cert este că jocul nu a ieșit la fel de poleit cu aur precum arăta în promovarea de pe Internet.

Premisa nu este nimic altceva decât un pui anemic de Lords of the Rings: în vastele ținuturi Aris s-au stabilit cu mai bine de 1000 de ani în urmă binecunoscuții Orci, Pitici și Elfi. Se pare că și Oamenii ar fi ocupat unul din cele patru orizonturi, dar cronicile vremii au uitat să îi menționeze. Tendințele expansioniste ale Orcilor i-au determinat într-un final pe Pitici să treacă peste aversiunea față de Elfi și să creeze o alianță durabilă cu aceștia pentru a se apăra în caz de atacuri. Fiindcă insistența hoardelor de Orci nu scădea, Kaskaras, cel mai puternic vrăjitor al Elfilor, a hotărât să deschidă portalul străvechi al Întunericului, convins că poate controla și mobiliza demonii împotriva inamicului.

Desigur, presupunerea lui a fost falsă și cetele infernale au invadat ținutul, distrugând totul în cale. Acesta a fost momentul Kodak al Oamenilor, care mobilizați sub doi frați de viţă regală, Targon și Halgan, au reușit să împingă demonii înapoi în portalul prin care veniseră. Deoarece nu dispuneau de cunoștințele necesare pentru a distruge legătura între lumea infernală și ținutul Aris, Targon a aprins un foc sfânt a cărui flacără împiedica demonii să treacă prin poarta interdimensională și a construit o mânăstire a cărui misiune sfântă era să se asigure că flacăra nu se stinge. Lăsându-l pe Halgan la conducerea ținutului, el a urmat demonii pe lumea cealaltă pentru a încerca să le distrugă căpetenia. De unde nu s-a mai întors.

Și pentru ca acest clișeu să fie complet, jocul vă aruncă în pielea unui învățăcel de la mânăstire, care tocmai își încheie ritualul prin care devine păstrător al flăcării, când eterna flamă este sabotată de un necunoscut. Lumea este încă o dată invadată de demoni și eroul, pe numele lui Targon, decide să salveze universul, că doar predestinarea numelui nu o fi întâmplătoare. Cum ați ghicit probabil deja, el pornește în căutarea Mâinii lui Dumnezeu (Hand of God), singurul artefact ce poate închide portalul infernal pentru totdeauna.