Far Cry 2 Review

Far Cry 2

Producător: Ubisoft Montreal

Distribuitor: Ubisoft

Platforme: PC, PlayStation 3, Xbox 360

Gen: Shooter

Pagina Oficială: Vizitează

Data de lansare: 24 octombrie 2008

“Corupţia e ca nisipul în ţara asta. E peste tot.”

Nu, nu-i vorba de scumpa noastră patrie, mai ales că nu avem nevoie de nisip ca să se potrivească remarca de mai sus.

În Africa însă, lucrurile sunt ceva mai grave decât ce avem aici, pentru că acolo legea de obicei se face cu Kalashnikovul în mână. Mai ales în zonele sărace, unde foametea, bolile şi şomajul sunt la ordinea zilei.

Într-o astfel de ţară uitată de lume eşti şi tu trimis pentru a vâna un traficant de arme cunoscut sub numele de Şacalul. Acesta şi-a format o reputaţie foarte bună în diversele conflicte din Africa, fentând constant autorităţile şi furnizând armament oricui este dispus să plătească preţul cerut. Iar acum, după căderea guvernului, două facţiuni – Alianţa pentru Rezistenţa Populară (APR) şi Frontul Unit pentru Eliberare şi Muncă (UFLL) – îşi dispută supremaţia fără să ţină cont de vieţile civililor.

Tu îţi începi aventura de mercenar alegându-ţi mai întâi alter-ego-ul din cele nouă personaje disponibile, fiecare cu propriul istoric. După care, într-un stil foarte Half-Life, şoferul taxiului care te-a cules de la „aeroport” te anunţă nonşalant în drum spre hotel că doar banii şi pilele te mai pot scoate acum din ţară.

Cum nici o belea nu vine vreodată singură, până să ajungi la destinaţie, malaria vine şi te sărută dulce pe frunte, şoptindu-ţi un inimos „Bun venit în Iad”, starea ta de sănătate agravându-se corespunzător. Ajuns la hotel mai mult mort decât viu, Şacalul îţi face o vizită pentru a afla ce-i cu tine aici, dar dintr-un motiv necunoscut, decide să te lase în viaţă. După care începe nebunia.

În afară de nume şi stilul de joc oarecum asemănător, Far Cry 2 nu mai are nimic în comun cu predecesorul său. Duse sunt insulele tropicale, experimentele genetice şi laboratoarele subterane. Acum ai la dispoziţie o ţară de 50 kilometri pătraţi împărţită în două districte (Leboa-Sako şi Bowa-Seko), unde trebuie să îndeplineşti diverse misiuni pentru cele două facţiuni ca să-l găseşti pe Şacal şi apoi să-l vezi cum moare de pneumonie… el cald, glonţul tău rece, se mai întâmplă. Cel puţin aşa vei crede la început, fiindcă pe parcurs lucrurile vor lua o cu totul altă turnură.

După ce termini porţiunea introductivă, eşti liber să faci ce vrei. Evident, cea mai la îndemână opţiune e să începi să îndeplineşti misiuni pentru una dintre cele două facţiuni. Ambele districte au cartiere generale UFLL şi APR, zona în care se află acestea fiind singura unde este în vigoare un armistiţiu între cele două părţi. Şi cum niciuna dintre ele nu vrea să declare prima război făţis, tu eşti soluţia perfectă pentru sabotarea adversarilor. Plata se face la primirea misiunii, în diamante – singura monedă de schimb care mai valorează ceva.

Odată primită o misiune, primul lucru pe care trebuie să-l faci e să-ţi dai seama cum ajungi la obiectiv, folosind GPS-ul şi harta (ai la dispoziţie două niveluri de zoom). Poţi să conduci până acolo, să iei o barcă şi să navighezi cursul râurilor după care s-o iei la picior, sau poţi opta pentru un autobuz, însă acestea din urmă au rute fixe şi sunt recomandate doar pentru deplasări foarte lungi, de obicei dintr-un colţ al districtului în celălalt. De acolo, poţi folosi vehiculul care se găseşte întotdeauna în staţie pentru a conduce până la obiectiv. Iar dacă eşti atent şi ştii unde să cauţi, poţi găsi şi planoare, dar acestea sunt bune mai mult pentru admirat peisajele de la înălţime, deoarece câteva gloanţe sunt suficiente ca să te readucă rapid cu picioarele pe pământ.

Combinaţia autobuz + vehicul sau barcă + mers pe jos este de obicei mult mai bună decât simplul condus pe drumurile cunoscute până la destinaţie, din cauza punctelor de control. Chiar dacă îndeplineşti misiuni pentru UFLL şi APR, soldaţii acestora nu te vor trata ca pe un aliat, aşa că din momentul în care părăseşti zona de armistiţiu, poţi considera că ai o ţintă imensă pictată pe spate.

Din fericire pentru tine, Far Cry 2 foloseşte un sistem de sănătate hibrid, familiar celor care au jucat The Chronicles of Riddick: Escape from Butcher Bay. Astfel, bara de viaţă este împărţită în cinci sloturi, acestea regenerându-se dacă nu sunt golite complet. După ce „pierzi” un slot, trebuie să foloseşti o seringă de vindecare ca să ajungi din nou la 100%, dar şi acestea trebuie folosite atent, pentru că o seringă îţi umple toate sloturile.

Un element interesant e că atunci când începe să se golească şi ultima porţiune de sănătate, trebuie să te ascunzi repede şi să apeşi pe tasta de Heal pentru a declanşa o animaţie specifică de vindecare care să te readucă pe linia de plutire. Acestea sunt bine realizate şi variază de la scoaterea glonţului din picior sau mână cu patentul sau cu dinţii până la îndreptarea degetelor sucite. Atenţie, animaţia durează câteva secunde, timp în care eşti foarte vulnerabil, aşa că trebuie să te piteşti bine înainte de a o declanşa.

Am menţionat faptul că dacă nu activezi în timp util secvenţa asta de vindecare, ai să mori din cauza sângerării, nu?

Pagina: 1 2 3 4 5 6

Tags:

Plusuri

  • Grafica şi atmosfera pe care o creează
  • Atenţia pentru detalii
  • Libertatea de mişcare
  • Optimizarea
  • Implementarea focului
  • Degradarea în timp a armelor
  • Multe posibilităţi de abordare pentru lupte
  • Multiplayer-ul, când merge
  • Editorul

Minusuri

  • Timpul de joc este mărit în mod artificial
  • Misiuni secundare repetitive
  • Precizia de multe ori exasperantă a inamicilor
  • Povestea neinteresantă şi finalul ei
  • Multiplayer-ul, când nu merge
  • Sistemul de respawn enervant
  • Repartizarea ciudată a armelor în sloturile pentru arsenal