Burnout Paradise – Xbox 360 – RePlay Review

Fanii pasionaţi de cursele de maşini nu au dus niciodată lipsă de titluri pentru console, indiferent că a fost vorba de arcade-uri sau simulatoare în adevăratul sens al cuvântului. Seria Burnout a ocupat un loc de cinste în ierarhia arcade-urilor încă de la lansarea primului titlu, nivelul de distrugere prezent crescând foarte mult atractivitatea întrecerilor. După lansarea lui Burnout Revenge în 2006 – joc primit foarte bine de critici şi gameri deopotrivă – studiourile Criterion Games continuă franciza cu Burnout Paradise, menit să rezolve lipsurile predecesorului şi să folosească din plin tehnologiile consolelor next-gen pentru o experienţă nouă.

Am început acest joc cu mare interes întrucât sunt foarte pasionat de simulatoare auto de tip open-world, în care avem mână liberă să conducem pe unde vrem, nefiind constrânşi să participăm doar la anumite curse, indiferent dacă acestea se dispută pe circuit sau în oraşe. Un astfel de titlu este Test Drive Unlimited, pe care îl rejoc de fiecare dată când am ocazia, dar în care nu sunt incluse sistemul de lovire al maşinilor sau cascadoriile.

Primul lucru pe care l-am remarcat a fost faptul că nu există meniu de început, dar putem apăsa oricând tasta „Right” a D-pad-ului, pentru a accesa toate opţiunile importante. Pe fondul piesei „Paradise City”, semnată Guns N’ Roses, o voce feminină ne prezintă pe scurt oraşul Paradise, urmând ca apoi microfonul să fie preluat de DJ Atomica, ghidul nostru pe tot parcursul aventurii. Aflu că există mai multe categorii de permise pentru a conduce maşinile, iar mie, fiind la început, mi se acordă doar „Learner Permit”. În funcţie de victoriile obţinute în diverse tipuri de curse, mai târziu pot obţine categoriile D, C, B, A, urmate de Elite şi Burnout.

Acţiunea propriu-zisă începe într-un Junkyard, unde singurul vehicul pe care îl am la dispoziţie nu pare în cea mai bună formă. Dar nicio grijă, DJ Atomica mă asigură că pot remedia situaţia la un atelier de reparaţii, fără niciun cost suplimentar. Producătorii au vrut să simplifice partea de simulare, astfel că nu există vitezometru sau turometru. De asemenea, pe ecran/televizor, pe lângă maşina pe care o conduceam, am găsit doar o mini-hartă, numele străzii pe care circulam şi indicatorul de boost. Nici măcar camera nu se poate schimba, dar unghiul e destul de potrivit în majoritatea situaţiilor. Involuntar remarc mici asemănări cu Test Drive Unlimited, deoarece există o libertate foarte mare de mişcare, dar oraşul Paradise nu este atat de întins ca insula din TDU. În Burnout Paradise există însă trafic numeros, dar toate încercările mele de a vedea măcar un personaj la volanul vreunei maşini de pe stradă au fost sortite eşecului. Cine conduce maşinile acelea oare?

Oraşul este bine realizat, cu zgârie-nori, tunele, poduri şi chiar construcţii neterminate sau macarale, ceea ce aduce un plus de realism. Cu gândul de a-mi schimba maşina şi categoria de permis, mă hotărăsc să încep cursele propriu-zise. Spre deosebire de predecesorul lui, în care cursele erau clar structurate, în Burnout Paradise jucătorul nu este îngrădit de nicio restricţie, el având în schimb posibilitatea de a selecta oricând tipul şi ordinea de parcurgere a acestora chiar în timpul plimbărilor prin oraş. Punctele de start pentru începerea lor pot fi găsite uşor pe hartă, şi tot ce trebuie să faceţi pentru a dezlănţui caii putere de sub capotă e să apăsaţi LT+RT (Left Trigger + Right Trigger).