Amnesia: The Dark Descent Review

Amnesia: The Dark Descent

Producător: Frictional Games

Distribuitor: To Be Announced

Platforme: PC

Gen: Action

Pagina Oficială: Vizitează

Data de lansare: 8 septembrie 2010

Frictional Games. Cartierul general al terorii virtuale. Un birouaş înghesuit, câteva monitoare care pâlpâie şi cărţi erodate aşezate pe marginea meselor, luminate doar de licărul difuz al unor lumânări marcate de scrijelituri oculte. În contrast puternic cu acurateţea geometrică a studiourilor corporatiste, camera de tortură în care zac semiconştienţi testerii îneacă orice icnet, tresărire sau urlet prin formele rotunde şi dalele gotice.

Mi-e greu să îmi imaginez sursa terorii ilustrate în Amnesia fără să o asociez unui studio dedicat până în pragul igrasiei peisajelor lui H.P. Lovecraft. Formula sub care producătorii multinaţionali au decis să ne injecteze venele cu fobii supranaturale nu e nouă ca principiu, dar e extrem de eficientă. La ea contribuie imersiunea şi lipsa filmuleţelor care să ne desprindă de perspectiva la persoana întâi, gâfâielile, zgomotele bine dozate sau paranoia unui protagonist care se împiedică, ameţeşte şi aude mai multe voci decât Lorin Furtună.

O briză sinistră vâjâie ameninţător în holurile unei structuri gotice masive. Pe podeaua rece de piatră, o siluetă îşi anunţă trezirea. Ştim un singur lucru – că îl cheamă Daniel. Vocile care îi bubuie în cap intermitent, privirea defocalizată şi mersul slăbit, clătinat, ne informează că nu avem de-a face cu un erou în sensul clasic al cuvântului.

Când eşti atât de instabil fizic şi mental, ultimul lucru de care ai nevoie e o călătorie în inima întunericului, prin sisteme de canalizare, laboratoare şi rezervoare subterane cu prostul obicei de a fi populate de monştri. Mai ales când eşti neînarmat şi singurul puls pe o rază de tot jocul este al tău. Un puls din ce în ce mai slab, de altfel.

Daniel, ca şi Jason Bourne, se trezeşte fără identitate. Dar în timp ce Jason Bourne ni se dezvăluie ca un supraom în slujba Binelui Absolut, Daniel e o muscă firavă care se zbate în pânza păianjenului, halucinând şi dârdâind din pricina unui trecut din ce în ce mai întunecat cu fiecare pagină de jurnal găsită prin castelul pe care îl străbate.

Lumea lui Dark Descent tinde către gotic şi e ceva mai arhaică decât peisajul predominant industrial din trilogia Penumbra. Unde supranaturalul spirala acolo între halucinaţii şi supradoze vizuale de culori primare, sucombate secvenţial de tuneluri obscure şi claustrofobice, Amnesia abuzează întunericul, decorurile unui castel ale cărui rădăcini se pierd în negura istoriei şi trimiteri „lovecraftiene” înspre demoni ai Egiptului antic. Un fel de creionare interactivă a povestirii The Outsider, cu majoritatea motivelor şi temelor păstrate intacte.

Până la final, nu ştii dacă eşti un învăţăcel în slujba binelui sau cel mai periculos amnezic de la candidatul manciurian încoace. De fapt, până şi acest aspect rămâne la latitudinea ta. În ciuda designului linear, deciziile pe care le iei în timpul bâjbâielilor prin donjonul bântuit vor decide dacă toată munca de instalator pe care o întreprinzi pentru rezolvarea puzzle-urilor culminează prin salvarea omenirii, condamnarea ei la întuneric etern sau vreun alt deznodământ pe care ar fi lipsit de eleganţă să-l dezvălui…

Deşi călătoria e întreruptă ocazional de obstacole cerebrale şi capcane morbide, Amnesia redă senzaţia unei aventuri continue – oricât de speriat ai fi, oricât de multe voci ai auzi şi oricât de des s-ar stinge felinarele de pe coridorul care speri din tot sufletul să fie ultimul pe care trebuie să-l parcurgi – ceva te împinge înainte. Cursul evenimentelor e destul de fluid, n-ai absolut niciun motiv să stai pe loc, cu atât mai mult cu cât grohăielile şi muzica tensionată anunţă prezenţa unei creaturi demonice care te-a zărit din spate.

Monştrii din Amnesia sunt mai mult decât nişte pericole animate în calea ta către victorie. Ei reprezintă lipsa controlului, neputinţa în forma ei cea mai acută. Nu doar că nu te poţi lupta cu ei, dar dacă te uiţi în direcţia lor generală începi să înnebuneşti şi te dai de gol, indiferent de cât de întunecat e cotlonul în care te-ai ascuns.

Unul din ingredientele principale ale acestei frici constă în fragilitatea şi absenţa elementului combativ din Daniel – singura scăpare constă în închiderea uşilor în urma ta, un moment de respiro care nu durează niciodată prea mult, fiindcă nu le ia foarte mult bestiilor să dărâme barierele de lemn.

Senzaţia că eşti urmărit e accentuată de aşa-zisa Umbră mereu la călcâiele tale, sau secvenţele în care apa e izbită de picioare invizibile care te forţează să rămâi suspendat pe cutii şi pasarele, dârdâind din toţi rărunchii în speranţa că vei ajunge la finalul camerelor inundate înainte să vezi ecranul de încărcare, în timp ce personajul ţi se prăbuşeşte fără vlagă în baltă.

Mai mult, neliniştea nu are limite clare, fiindcă monştrii pot fi oriunde. Nu există zone specifice în care să apară sau segmente identificabile de evadare. Fiecare nivel poate fi populat de pericole, ceea ce te face extrem de nesigur vizavi de când să foloseşti candela din dotare (cu petrol finit) sau când să aprinzi lumânările şi torţele de pe pereţi cu resurse la fel de finite.

Şederea prea mult timp în întuneric accentuează şi ea prăbuşirea lui Daniel în demenţă, marcată vizual şi auditiv prin efecte asupra perspectivei, gândaci care îţi patrulează conul vizual sau o respiraţie grea, de aventurier muribund.

Şi cu toate că puzzle-urile nu sunt deosebit de pretenţioase – un dezavantaj observabil, având în vedere numeroasele posibilităţi oferite de motorul fizic, moştenitorul conceptului din Penumbra – faptul că trebuie să revizitezi zone anterioare în cazul în care ai ratat vreun element critic te împinge înapoi în pericole de care credeai că ai trecut pentru totdeauna.

Iar muzica? Ei bine, muzica este unul din elementele de geniu. Lui Amnesia îi pot fi reproşate chestiuni individuale – obstacolele adeseori prea simple, arhitectura inconstantă a nivelurilor – dar tabloul general e alimentat şi prezentat ca un film care te face să uiţi că ai văzut, pentru câteva secunde, microfonul deasupra personajelor sau o lacună în scenariu.

Muzica şi sunetele contribuie din plin la atmosfera imersivă: urletele şi demenţa alipite maiestuos tensiunii în crescendo, calmului inspirat de apa care curge liniştitor pentru câteva minute într-un rezervor lipsit de hazardul morţii sau scrijeliturilor metalice ale unui monstru auzit, dar niciodată văzut – nimic nu pare aleator şi eşti calmat fără să vrei de o secvenţă doar pentru a fi nepregătit în caruselul de alergături disperate care urmează.

Un element deosebit vine sub forma comentariilor producătorilor, care funcţionează identic cu Dev Comment-urile din Half-Life 2. Însă vă sugerez să parcurgeţi jocul cu această opţiune activată abia după ce l-aţi terminat o dată, fiindcă riscaţi spoilere, dezamorsarea unor momente deosebite şi în genere întreruperea imersiunii.

Dacă vi se pare că puteţi face treabă mai bună, n-aveţi decât să aşteptaţi editorul de hărţi, pentru că Amnesia are încorporată în meniu o variantă extrem de promiţătoare: Custom Story. Pe YouTube puteţi vedea interfaţa generală a uneltei de creaţie, care pare suficient de intuitivă şi similară altora de gen încât să mă aştept la destul conţinut third-party încât cei 20 de dolari investiţi în cea mai recentă jucărie de la Frictional să pară un mizilic.

Astfel, Amnesia este un joc teribil de înfricoşător, ale cărui merite sunt cu atât mai spectaculoase cu cât uneltele sunt mai rudimentare, senzaţia constantă de frică şi instabilitate fiind egalate poate doar de Call of Cthulhu: Dark Corners of the Earth. Frictional au produs într-adevăr o aventură interactivă care te obligă mereu să cobori din ce în ce mai adânc înspre inima răului, echilibrând foarte eficient călătoria intrinsecă către punctul maxim de demenţă cu descendenţa într-un castel poate mai vechi decât ne e sugerat iniţial…

Plusuri

  • Atmosferă profund înfricoşătoare
  • Comentarii despre realizarea jocului
  • Finaluri multiple
  • Pregătirea terenului pentru conţinut creat de fani

Minusuri

  • Puzzle-urile nu folosesc tot potenţialul motorului fizic

32 Comentarii [+] Adaugă un comentariu

  1. DreamsArchitect a scris:

    Un articol pe masura jocului. Bravo !

  2. ExAng3L a scris:

    Welcome back survival horror games!!! :yes: :yes: :yes:

  3. Al3xyoo a scris:

    Un joc exceptional din toate punctele de vedere.
    Un review pe masura,scurt si la obiect.Buna treaba :yes:
    Bine zis ExAng3L 👿

  4. geoor a scris:

    al3xyoo nu ami am ce sa zic ai scris ce vroiam sa scriu eu!!e printre cele mai tari jocuri!! :rulez: :rulez: :rulez:

  5. lepra a scris:

    jocul anului de pana acum 🙂

  6. Highlancer a scris:

    Frică-ți-o-nal ăștia au făcut o treabă excelentă.

    Brava!

  7. manciuxl1 a scris:

    aloleu nu ma steptam sa fie asa bun jocu
    pacat k nu mere jucat cu gamepad mie cam frica sa stau aproape de monitor

  8. Wrath.of.God a scris:

    Superb joc. Absolut superb si infricosator. Nu credeam sa mai vad jocuri ca el si ma bucur ca m-am inselat. Studiourile ca Frictional Games trebuiesc incurajate, incurajate de noi toti prin cumpararea unor asemenea jocuri, sa ramana pe piata si sa mai scoata si alte titluri.

    Recomand Amnesia. Un must-play si definitely must-have.

    personal score: 95/100

  9. Ray_Revolution a scris:

    Primul joc care se apropie macar de horror. Dupa Penumbra. Dead Space avea vreo 3 momente scary, dar in rest erai destul de relaxat. Deja m-am blocat :))

  10. DreamsArchitect a scris:

    Unde te blocasi bre, ca eu il terminai.. SLAVA CERULUI !!!!

  11. biogame a scris:

    LA R.U.S.E NU FACETI REVIEW 😥 :what:?

  12. ExAng3L a scris:

    Io pana sa vad review asta nici nu stiam ca are finaluri multiple da stie cineva cate? :shrug:

  13. Bossman a scris:

    @ biogame: o să avem şi pentru RUSE.

  14. lepra a scris:

    mie amnesia,undying si nosferatu wrath of malachi mi s-au parut cele mai bune jocuri horror.doom3 e pentru copii mici si fear la fel

  15. DreamsArchitect a scris:

    @ExAng3l cel putin 3, desi cred ca sunt 4
    (SPOILER !!!! NU CITI !!!!)

    Daca il salvezi pe Aggripa sau nu iar apoi la poarta, daca astepti sa se termine summonatul portii, daca NU astepti sa se termine summonatul si ce faci dupa.. sa zicem ca ai putea sa arunci “ceva” prin poarta sau nu.

  16. ExAng3L a scris:

    Ms dreams o sa verific 😀 si lepra sunt perfect de acord cu din dar as mai adauga acolo si seria penumbra dar nu si Requiem mi sa parut foarte slab in comparatie cu primele 2

  17. Zuluf a scris:

    Sunt 3, nu 4.

  18. ExAng3L a scris:

    Zuluf omu a spus ca “CREDE“ :noway:

  19. weaselciuy a scris:

    foarte tare, mi-a dat o lacrima la prima sperietura calumea . :yes:

  20. Licaon_Kter a scris:

    @Wrath of God: exact, pacat ca unora li-se pare sexy sa pirateze un joc indie de 20$ ( sau mai putin la cate promotii au existat ): http://frictionalgames.blogspot.com/2010/09/one-week-after-release-of-amnesia.html

    Oricum, daca pe viitor renunta la versiunile de Linux/Mac o sa renunt si eu sa le urmaresc cu interes jocurile.

  21. Ray_Revolution a scris:

    Prima oara ca sa nu mai fiu asa tripat, cand a trecut primul monstru, m-am dus in fuga direct la el, ca sa vad cum arata, sa nu-mi mai fie frica de “necunoscut” :yes: 😀

  22. rellutzu a scris:

    #

  23. Mr.deviance a scris:

    Jocul asta, este cel mai infricosator joc de la Silent Hill 1,2 si 3 incoace!

  24. pilu2010 a scris:

    L am terminat ,destul de slabut jocul , un 7 din partea mea , nu ma speriat decat la inceput , de fapt nici nu are cine sa te sperie ca tot jocul esti singur ::))) nu te ataca nimeni decat un zombie ametit , dar daca dai luminozitatea putin mai tare il observi pe unde se plimba , cam dezamagit de acest joc , nu tu lupte nu tu monstrii, nimic , putea sa l faca gen alone in the dark

  25. pilu2010 a scris:

    pe voi cine va speriat? ca in afara de un singur zombie si ala beat nu e nimeni viu in tot jocul 😀

  26. Sill a scris:

    @pilu2010
    Jocul e o bijuterie,nustiu de ce nu ti-a placut poate te-a speriat interfata si ai iesit.
    P.S.:Sunt mai multi “zombie”,The Gatherers,nu numai unul

  27. realforyou a scris:

    jocu asta nu stiu ce ziceti voi si la ce nivel de dificultate ati ales dar mie mi-au aparut o gramada de monstrii si ce e super aiurea ca nu poti sa le faci nimic …fugi si vine dupa tine si pe lustra daca te sui ..bine prin niste canale acolo poti sa fugi repede si sa te sui pe scara dar ca sa vezi…jocul da crush cand nu faci cum trebuie..plus ca franghia de la putzurile acelea fantanile acela mie nu imi apar sa pun bucata aceea de carne….jocul are o atmosfera cu adevarat tensionanta si gloomy!good job Frictional Games! 😀

  28. gigi007 a scris:

    vreti un joc cu adevarat horror,incercati -half life nightmare house2-.pun pariu ca nici unul dintre voi nu a auzit de jocul asta.

  29. Smara a scris:

    Foarte bun jocul din perspectiva mea.Foarte bine gandit,un joc cum nu am mai vazut.Dupa atmosfera,coloana sonora,storyline,este ceva total diferit de alte jocuri.Chiar daca multi spun ca grafica nu e excelenta,ca i se vede lui ala mana nustiu'cum,si mai stiu eu ce,atmosfera e excelenta.Imi place mult ideea ca nu il poti ataca,si trebuie sa te ascunzi prin dulapuri,camere,etc si tot timpul simti ca ceva este in spatele tau.Am jucat si cateva custom maps'uri.Olaf's Demise,Cannibalism si Marcel Davis.Foarte frumos si la custom mapsuri.A primit nota 8,5 pe gamespot,iar eu zic ca e destul de buna,insa dupa parerea mea merita mai mult 😀 La primul monstru,care a sarit pe mine cand am deschis un dulap,nu am avut cum sa ma abtin si efectiv am tipat ca o fetita =))) Dar dupa' m-am obijnuit si acum joc oricand,cu placere.

  30. anonim a scris:

    da da e tare al am lam facut dar cu fac sa am pun o mapa pe custom story ca lam facut da nu mia dat nicio mapa =_=

  31. ALINTM a scris:

    am terminat jocul, cam slabut , neinfricosator pt ca nu te ataca nimeni ,decat spre final, nu lupte ,nimic in joc

  32. Romber a scris:

    Review execelent.Jocul merita in totalitate aceasta nota

Adaugă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Încurajăm cititorii ComputerGames.ro să ne raporteze orice abuz în comentariile publicate pe site.