9Dragons Review

Nu cred că există copil pe lumea asta care să nu fi visat măcar odată să ştie „karate”, să se bată ca Bruce Lee, Jackie Chan, Jean Claude Van Damme, Jet Li sau Steven Seagal. Sau măcar cât Chuck Norris… probabil. Cert e că la un moment dat, fiecare dintre noi bărbaţii am visat să fim superiori celorlalţi când vine vorba de bătaie. Pentru că, fie că recunoaştem sau nu, ne place să ne păruim între noi. Ne dă satisfacţie şi ne eliberează de stresul zilnic. Unora le dă chiar un sens în viaţă, pentru că e plin de locuri de muncă unde tot ceea ce ţi se cere este să fi un excelent bătăuş. Problema e că întotdeauna e unul care ştie să se bată mai bine ca tine. Şi întotdeauna e unul şi mai bun ca el… şi tot aşa. Realitatea e crudă.

Considerente Spirituale

Pe vremea când studiam şi eu ca orice profan genul acesta de lucruri, am avut norocul să dau de un antrenor care era foarte preocupat de aspectul spiritual al artelor marţiale. Omul înţelegea bine natura acestei activităţi şi se chinuia din răsputeri să ne facă să înţelegem că artele marţiale nu reprezintă o unealtă care te ajută să rupi oase cu mare uşurinţă, ci este un mod de viaţă. Un mod de a gândi, de a atinge echilibrul la toate nivelurile, de a te înţelege şi autoevalua mai bine. La vârsta aceea însă era mult mai important pentru noi aspectul distructiv, pentru că minţile noastre primare, necoapte, în asta găseau satisfacţie. Restul era vorbărie, o ştiinţă extraordinară spre care din păcate nu vroiam să ne deschidem. Nu ne impresionau poveştile cu mari maeştrii care se lăsau bătuţi măr doar ca să înveţe esenţa filozofică a conceptului de umilinţă.

Şi totuşi, după câţiva ani, se pare că lucrurile acelea băgate cu forţa în cap, nu numai că m-au scos din situaţii cel puţin dubioase, dar m-au făcut să înţeleg nişte lucruri legate de lumea din jurul meu care altfel mi-ar fi fost inaccesibile. Calea artelor marţiale e una pe care puţini o pot urma aşa cum trebuie. Cei mai mulţi dintre noi se pierd pe parcurs. Tot ce putem spera este să rămânem totuşi cu ceva bun, nu doar cu încheieturi solide, noduri tari şi mobilitate mare.

Calea spre Chi

Există un motiv pentru care am început cu o notă introspectivă. Artele marţiale sunt în sine unul dintre cele mai eficiente moduri de a te descoperi pe tine însuţi şi lucrul acesta este extrem de bine prezentat în jocul de faţă. 9Dragons este singurul MMO de pe piaţă care tratează artele marţiale ca o artă. Este singurul joc din câte ştiu eu care o face cunoscută tuturor ca ceea ce ar trebui să fie. Toate celelalte jocuri pe acelaşi subiect de care ştiu eu cel puţin, se concentrează exclusiv pe partea violentă. 9Dragons în schimb te ia de pe drum şi face maestru din tine, trecând prin toate etapele prin care un aspirant trebuie să treacă.

Ştiu că jucătorul tânăr nu este avid în general de prea multă literatură şi că preferă să înveţe lucrurile din mers, în mod interactiv, însă în ceea ce priveşte jocul de faţă, eu aş începe cu a citi un pic despre subiect, univers şi arte marţiale în general. Pe site-ul oficial, de exemplu, aveţi acces la aceste informaţii. Veţi descoperi că titlul de faţă se bazează pe un univers real – China în perioada dinastiei Ming, Era celor 9 Dragoni, povestea fiind cultivată cu elemente din legendele Chinei, ceea ce o face şi mai atrăgătoare. Asta dacă nu a aveţi nimic împotrivă în a învăţa din pilde; pentru că legendele Chinei sunt o înşiruire imensă de pilde şi învăţături.

Nimic Spiritual

Nu cred că are sens să mai continui să prezint jocul pe linia asta abstractă, pentru că mulţi se vor simţi privaţi de informaţie. Aşa că o să intru în amănunte de un cu totul alt tip. Jocul este foarte bine gândit şi implementat din punct de vedere tehnic, lucru care m-a surprins având în vedere că este complet gratis. M-a surprins şi complexitatea sa structurală, pentru că sincer, mă aşteptam doar la un alt joc cu bătăi. Pentru cei neavizaţi, 9Dragons este diferit de majoritatea MMO-urilor de pe piaţă. Da, şi aici creşti în nivel, obţii experienţă şi explorezi dungeon-uri ca să găseşti monştrii care trebuie ucişi, loot-aţi etc. Diferă doar perspectiva din care o faci. Multe jocuri online încearcă să compenseze faptul că nu au un sfârşit propriu-zis prin a crea un univers cât mai dinamic. Încearcă să te implice într-o poveste, să te facă obsedat de a avea cele mai bun echipament din joc, sau încearcă să trezească în tine spiritul competiţional prin pvp. Însă cu toţii ştim că în final jucăm fie să ne realxăm fie pentru că undeva acolo sus există o voce care îţi spune că trebuie să fi cel mai bun, cel mai imba… 1337 of the 1337s.

9Dragons încearcă şi el acelaşi lucru, însă are o abordare diferită. Acţiunile pe care le întreprinzi în joc se încadrează într-un „plan” măreţ, acela de a ajunge Nemuritor şi prin înţelepciune, nu doar prin lacuri întregi de sânge pe care le laşi în urmă. Îţi vei da seama că trebuie să înţelegi un pic filozofia estică pentru a-ţi atinge scopul. Pentru că altfel, dacă eşti închis la ceea ce jocul are să-ţi ofere, poate vei ajunge sus… dar vei privi în urmă cu un sentiment de frustrare. În opinia mea cel mai probabil te vei lăsa de el în 2 săptămâni maxim. Şi ar fi păcat, pentru că sunt atât de multe lucruri care merită învăţate.