Autorii romanelor Witcher și Metro se ceartă despre relația dintre jocuri și cărți

Vechea și noua gardă

Publicația Waypoint a realizat un interviu paralel cu autorii cărților Witcher și Metro, polonezul Andrzej Sapkowski, respectiv, rusul Dmitry Glukhovsky. Ambele serii au devenit jocuri video, dar ideile celor doi scriitori nu pot fi mai diferite.

Articolul original oferă mai mult context și este foarte stufos, dar în contiunare găsiți rezumatul, care incapsulează toate declarațiile importante.

Andrzej Sapkowski: Nu aș participa la această convenție (despre cum jocurile narative îmbunătățesc poveștile) din Londra din propria alegere. Dar știu ce se așteaptă de la mine. Când ești invitat la un eveniment, faci ce ți se cere, nu contează ce dorești.

Am mari dubii că aș putea să învăț ceva de la întrunire. Literatura și jocurile video sunt precum Estul și Vestul. Nu este nimic greșit în adaptarea unei cărți într-un alt mediu, dar nu toate sunt la fel. Nu poți spune că cele două se potrivesc. Pe naiba. Cum poți folosi limbaj sofisticat sau adâncime narativă atunci când vorbești cu o veveriță într-o pădure?

Nu am nimic împotriva jocurilor video sau a seriei The Witcher. Oferta spunea ca vor baza jocul pe cărțile mele și mai apoi să scrie propriile povești. Le-am spus: „Bine, e problema voastră acum”. Este greu de refuzat o adaptare care vine cu mulți bani. Poate doar un idiot ar face asta.

Animozitatea a început când jocurile au început să îmi strice piața. Am scris primul Witcher acum 30 ani, acum am 69. Când merg la convenții ale scriitorilor, văd doar copii în audiență. De unde să știe ei că romanele mele nu sunt bazate pe jocuri. CD Projekt RED ascunde foarte bine faptul că jocurile sunt bazate pe cărți.

CDPR întreține zvonurile că ale mele cărți au devenit populare în afara Poloniei datorită jocurilor. Complet fals. Toate edițiile translate în Vest, inclusiv cele în limba engleză, au fost publicate înaintea jocurilor.

Editurile cred că oamenii care au început cu jocurile ar putea continua cu literatura mea. Este o posibilitate, nu este evident. Nu neg că jocurile poate că au crescut vânzările mele. Dar, după mine, mai mulți oameni au trecut de la cărți la jocuri, dar nu am făcut niciun studio.

Dmitry Glukhovsky: Cred că greșește complet și este un dobitoc arogant. Fără jocurile The Witcher, cărțile nu ar fi avut niciodată popularea imensă la nivel internațional pe care o au acum. Fără jocuri, ar fi rămas un fenomen local din Europa de Est, nu ar fi ajuns în Vest. Și același lucru poate fi spus despre cărțile mele, Metro.

(Acum având 37 ani, Dmitry a publicat gratuit online romanul Metro 2033 la vârsta de 23 ani). Printre primii mei cititori s-a numărat și director creativ al 4A Games, Andrei Proharov, care a decis că este povestea perrfectă pentru viitorul lor joc.

Nu am judecat jocurile video drept o amenințare la proprietatea mea. Din contră, am crezut că este o oportunitate imensă pentru a-mi promova IP-ul, a funcționat. Dacă lucrezi cu oameni talentați, dă-le libertate să îți interpreteze povestea.

Pentru primul joc, au urmat povestea cărții, mai mult sau mai puțin. Cred că Metro 2033 este primul joc shooter licric, sentimental și filozofic.

Pentru Metro: Last Light, ei nu au putut urmări povestea cărții Metro 2034, dat fiind că ea nu îl are protagonist pe Artiom. Așa că am creat pentru ei o nouă poveste. Le-am oferit ajutor, oamenii sunt profesioniști, au făcut jocuri superbe. Sțiu mai bine decât mine ce funcționează și ce nu pentru jocul Metro: Last Light.

Fac parte din generația care nu consideră jocurile video drept divertisment slab. Ele pot fi opere de artă, depinde de cine le face. Pot fi gunoaie sau opere de artă.